ICCJ. Decizia nr. 2765/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2765/2007
Dosar nr.6251/2/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 iunie 2006, reclamantul Judeţul Ialomiţa prin Preşedintele C.J.I. a chemat în judecată Guvernul României solicitând anularea HG nr. 250 din 22 februarie 2006 în partea care se referă la transmiterea şi predarea - preluarea imobilelor menţionate la poziţiile 68-71 din anexa la hotărâre, precum şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că imobilele ce fac obiectul hotărârii nu aparţin domeniului public al statului prin HG nr. 669 din 19 august 1999 şi respectiv HG nr. 1353 din 27 decembrie 2001 fiind atestată apartenenţa la domeniul public al judeţului Ialomiţa.
În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului M.A.P.D.R. solicitând respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 301 din 30 ianuarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea; a anulat HG nr. 250/2006 pct. 68-71 din anexă şi a dispus suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că imobilele în cauză, ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 669/1999, au trecut în patrimoniul judeţului Ialomiţa, protocolul de predare - preluare fiind încheiat la 24 martie 2000 şi avizat de M.A.A.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Guvernul României şi intervenientul accesoriu M.A.P.D.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut astfel ca în mod greşit s-a dispus suspendarea executării HG nr. 250/2006, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 15 din Legea nr. 554/2004, de principiu fiind că hotărârile de guvern se bucură de prezumţia de legalitate până la anularea lor de către Instanţă. În plus măsura suspendării este fără obiect atâta timp cât s-a dispus anularea parţială a hotărârii.
Pe fondul cauzei, recurenţii au criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, susţinând că apartenenţa imobilelor în cauză la domeniul public al statului a fost dovedită prin înregistrarea lor cu un anume cod de clasificare în evidentele M.F.P.
Recursurile nu sunt fondate.
În baza OUG nr. 71/1999, privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantina fitosanitară, s-a emis HG nr. 669/1999 prin care s-a stabilit că „ patrimoniul aferent activităţilor prevăzute la art. 5 al OUG nr. 71/1999, trece din proprietatea publică sau privată a statului, în proprietatea publică sau privată a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea serviciilor publice de protecţie a plantelor judeţene ori a Municipiului Bucureşti".
Prin aceasta s-a creat cadrul legal pentru transferul proprietăţilor asupra patrimoniului aferent activităţii de protecţie a plantelor şi carantina fitosanitară, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
În acest sens s-a emis HG nr. 669/1999 prin care patrimoniul aferent activităţilor de protecţie a plantelor şi carantina fitosanitară a trecut din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a judeţelor ori Municipiului Bucureşti, după caz.
Drept urmare, prin protocolul de predare - preluare al imobilelor în cauză încheiat la 24 martie 2000 şi avizat de M.A.A. s-a consemnat transferul de proprietate către Judeţul Ialomiţa, atestat prin HG nr. 1353/2001, noul administrator fiind D.J.P.P.I. înfiinţată prin Hotărârea nr. 49/1999 a C.J.I.
Astfel fiind, legal şi temeinic s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că imobilele în cauză nu se mai aflau în proprietatea publică a statului la data emiterii HG nr. 250/2006, Guvernul nemaiputând dispune de ele fără să încalce dispoziţiile Legii nr. 213/1998. Faptul că aceste imobile se mai aflau în evidenţele M.F. cu un anume cod de clasificare, în mod corect a fost apreciat ca nerelevant sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate, potrivit Ordinului M.F. nr. 618/2002, M.A.P.D.R., fiind cel obligat să încunoştinţeze M.F. despre modificările intervenite pentru a corecta şi actualiza aceste evidente.
În ce priveşte suspendarea executării HG nr. 250/2006 dispusă prin sentinţa recurată, urmează a se reţine că Instanţa a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 care permite luarea acestei măsuri până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi M.A.P.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 301 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2755/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2772/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
