ICCJ. Decizia nr. 2773/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2773/2007
Dosar nr. 6163/36/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5702 30 iunie 2006 şi constatarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.F.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că tatăl defunctului său soţ a făcut obiectul schimbului de populaţie, fiind strămutat din Bulgaria, comuna Rahman Aşiclar, Judeţul Durostor, în România, urmare a aplicării Tratatului semnat la Craiova în anul 1940.
Prin Sentinţa Civilă nr. 121/ CA din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, Instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată Instanţa a constatat că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.F. şi a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunţa acesta hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 3 din actul normativ în speţă, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, beneficiază de indemnizaţia lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, iar din probatoriului administrat, rezultă, pe de o parte, că defunctul soţ al reclamantei era îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind strămutat împreună cu familia sa urmare a aplicării Tratatului din anul 1940, iar pe de altă, că reclamanta nu s-a recăsătorit şi este cetăţean român, astfel încât se încadrează în situaţia prevăzută de art. 3 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.T., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate cu motivarea că reclamanta a făcut dovada faptului că tatăl defunctul său soţ a fost strămutat, nefăcând însă dovada strămutării soţului său.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Totodată, art. 3 din acelaşi act normativ stipulează că soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, in condiţiile ordonanţei, de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de ordonanţă se poate face, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv copia extrasului de pe Tabloul de evacuaţi din Cadrilater, aflată la dosarul de fond, care face referire atât la tatăl defunctului soţ al intimatei reclamante cât şi la cei şapte membri componenţi ai familiei, actele de stare civilă existente la dosar, precum şi Hotărârea nr.1103 a C.J.P.T. prin care a fost admisă cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000 de A.P.P., frate al defunctului soţ, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, în condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele arătate, se constată că Instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 121/ CA din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2777/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
