ICCJ. Decizia nr. 2777/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2777/2007
Dosar nr. 1779/339/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Zimnicea, reclamantul F.A. a solicitat restituirea sumei de 10.152.240 lei, reprezentând taxă de timbru in Dosarul 217/2005 al Judecătoriei Zimnicea si a sumei de 5.076.120 lei, reprezentând de asemenea taxă de timbru în Dosarul 5013/2005 al Tribunalului Teleorman.
În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esenţa, ca sumele în speţă sunt nedatorate.
Prin cererea formulată, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 6 alin. (1) din Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 760/ C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997.
În motivarea excepţiei s-a arătat ca aceasta este admisibila deoarece, conform art. 4 din Legea 554/2004, partea interesata poate invoca oricând pe cale de excepţie nelegalitatea unui act administrativ de care depinde soluţionarea litigiului pe fond, iar de legalitatea ordinului depinde legalitatea perceperii taxei de timbru.
Pe fondul cauzei, se arata ca Legea nr. 146/1997 stabileşte că acţiunile în constatare se timbrează cu suma fixa, iar art. 6 din ordinul atacat, modifică aceasta dispoziţie legala.
Prin încheierea din 18 decembrie 2006, Judecătoria Zimnicea a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu excepţia de nelegalitate invocată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 458 din 13 februarie 2007 a respins excepţia invocată, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut, în esenţă, că procedura specială reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai actelor administrative care au fost adoptate sau emise, după caz, după intrarea în vigoare a legii, iar cum ordinul atacat a fost emis anterior, legalitatea acestuia urmează a fi cercetată odată cu fondul cauzei, potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A., criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie, opinând, în esenţă, că nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii constatarea pe cale de excepţie a nelegalităţii unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, o interpretare contrară lipsind de substanţă prevederile art. 4 din acest act normativ.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 4 alin. (1) din legea menţionată „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", singura condiţie impusă de textul de lege fiind aceea ca de actul administrativ să depindă soluţionarea litigiului pe fond.
Totodată, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând.
Prin urmare, din coroborarea celor două texte de lege rezultă că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ emis anterior apariţiei Legii nr. 554/2004 este admisibilă.
În concluzie, se constată că prima Instanţă în mod greşit a respins excepţia invocată ca inadmisibilă, iar pentru considerentele arătate şi în vederea respectării dublului grad de jurisdicţie instituit de art. 4 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza trimisă spre soluţionare la aceeaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A. împotriva sentinţei civile nr. 458 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2773/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2780/2007. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
