ICCJ. Decizia nr. 2779/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2779/2007
Dosar nr. 3620/1/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul - verbal din 19 decembrie 2006 întocmit de C.C.B. – D.C.F.U., s-a constatat că G.P., în calitate de director economic la A.N.C.A., a săvârşit abaterea prevăzută de art. 127 lit. b) din Legea nr. 94/1992 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002, în sensul că nu a adus la îndeplinire măsura nr. 4 stabilită prin Decizia nr. 60 din 1 noiembrie 2005 emisă de directorul D.C.F. Bucureşti.
În vederea aplicării prevederii legale susmenţionate, C.C.B., a sesizat secţia jurisdicţională a C.C. pentru stabilirea amenzii civile şi individualizarea răspunderii pârâtei P.G., având în vedere abaterea financiară constatată.
C.C., în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992 republicată, a pronunţat Decizia nr. 11 din 21 februarie 2007, prin care a admis cererea formulată de D.C.F.U. a C.C.B. şi a stabilit pentru pârâta P.G. o amendă civilă egală cu salariul pe două luni.
Împotriva acestei decizii şi în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta şi a solicitat casarea deciziei recurate, cu motivarea că a fost greşit amendată în baza unor acte întocmite nelegal de D.C.F.U. Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi de excepţia de ordine publică invocată în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 140 alin. (1) din Constituţie, republicată, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluţionează de Instanţele specializate.
În art. 1 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului Instanţelor C.C. de către Instanţele judecătoreşti, s-a prevăzut că, până la constituirea Instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea C.C. se soluţionează de Instanţele judecătoreşti.
Aceste prevederi constituţionale şi legale se referă şi la art. 56 din Legea nr. 94/1992 republicată, aşa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 49/2004 de aprobare a ordonanţei de urgenţă.
În consecinţă, Decizia recurată este nelegală, fiind pronunţată de C.C. prin exercitarea unor competenţe jurisdicţionale care nu mai au temei legal.
Fiind întemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Instanţa de judecată competentă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004.
Celelalte apărări formulate de recurentă prin motivele de recurs vor fi analizate de Instanţa de Fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.P. împotriva Deciziei nr. 11 din 21 februarie 2007 a C.C.R.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2778/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2782/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
