ICCJ. Decizia nr. 2788/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2788/2007
Dosar nr. 493/59/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2007, reclamanta SC A.L.I.F.N. SA Arad a chemat în judecată D.G.F.P. Arad, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 28 din 25 ianuarie 2007 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 433 din 25 ianuarie 2007 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale de 1.451.326 RON.
În motivarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a invocat existenţa unui caz bine justificat, respectiv aparenţa nelegalităţii actelor fiscale, în condiţiile în care refacturarea primelor de asigurare către utilizatori nu este supusă obligaţiei de plată a T.V.A.
Reclamanta a mai arătat că executarea obligaţiei, înaintea soluţionării în fond a contestaţiei formulate împotriva celor două acte administrative, ar perturba grav activitatea societăţii, prin cuantumul foarte mare al creanţei stabilite.
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării celor două acte administrative, privind suma de 1.451.326 RON până la soluţionarea dosarului de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, ţinând cont de faptul că reclamanta a contestat impunerea în procedura prealabilă reglementată de art. 175 şi următoarele C. proCod Fiscal, a achitat o cauţiune de 72.675 RON, iar executarea silită a obligaţiei ar crea societăţii un prejudiciu iminent, putând duce la blocarea activităţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că în cauză nu s-au administrat dovezi concrete din care să rezulte că situaţia reclamantei constituie un caz bine justificat şi că, raportat la cifra de afaceri şi la profitul obţinut de societate, plata debitelor i-ar crea o pagubă iminentă, care să impună suspendarea executării actelor fiscale, cu atât mai mult cu cât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară Instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea Instanţei de Fond.
Instanţa de Fond a apreciat în mod judicios asupra necesităţii suspendării actelor administrative contestate, stabilind că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în condiţiile în care se află în curs de soluţionare contestaţia privind legalitatea actelor administrative ţinând cont de specificul activităţii reclamantei, de finanţator în cadrul contractelor de leasing financiar, ceea ce presupune dispoziţia asupra unor fonduri însemnate, s-a conchis corect că există un caz bine justificat privind suspendarea executării.
Având în vedere şi cuantumul ridicat al creanţei fiscale şi cea de-a doua cerinţă, iminenţa producerii unei pagube, este întrunită, executarea sumei putând produce consecinţe grave activităţii societăţii.
În consecinţă, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Arad împotriva sentinţei civile nr. 69 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2785/2007. Contencios. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2794/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
