ICCJ. Decizia nr. 2807/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2807/2007
Dosar nr.2940/57/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC D.C.A. SNC a chemat în judecată M.A.P.D.R., solicitând Instanţei să dispună anularea în parte a Notei din 21 iunie 2006, şi anume concluziile referitoare la societate rezultate în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H., exonerarea societăţii de la plata prin restituire a sumei de 27.633 lei şi, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în principal, aspectele expuse în continuare.
Nota din 21 iunie 2006 a fost întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., în urma verificărilor efectuate la D.A.D.R.H. cu privire la modul de respectare şi aplicare a prevederilor referitoare la acordarea şi utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru achiziţii publice şi pentru subvenţiile destinate producătorilor agricoli din sectorul vegetal şi animalier în cursul anului 2005.
Prin nota respectivă s-a constatat că, în mod necuvenit, SC D.C.A. SNC a beneficiat în anul 2005 de despăgubiri în baza Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, astfel că, prin Adresa din 12 iulie 2006 Ministerul a somat societatea să restituie suma de 27.633 lei, datorită faptului că este incomplet dosarul pentru acordarea despăgubirilor, în raport cu prevederile Legii nr. 381/2005, ale HG nr. 446/2005 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate în toamna anului 2004 şi în primăvara anului 2005 şi stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, ca urmare a fenomenelor meteorologice din perioada aprilie - mai 2005, modificată şi completată prin HG nr. 827/2005.
Reclamanta susţine că, la data de 29 aprilie 2005, conform art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, a înştiinţat P.C.B., unde societatea îşi are sediul social, cu privire la calamitatea care a afectat terenul agricol pe care îl are în folosinţă pe raza comunei, comunicând acest fapt şi D.A.D.R.H.
Drept urmare, în baza Adresei din 03 mai 2005 a D.A.D.R.H., I.P. a emis Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 pentru constituirea Comisiei pentru constatarea şi evaluarea pagubelor produse societăţii prin calamitatea respectivă. Ulterior deplasării la faţa locului, Comisia a întocmit procesul - verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea şi evaluarea pagubelor la culturile agricole.
Pe cale de consecinţă, a fost întocmită documentaţia pentru acordarea despăgubirilor băneşti, în condiţiile în care societatea avea culturile asigurate la SC A.A.W.S., societate agreată de M.A.P.D.R.
Prin nota ce formează obiectul litigiului, s-a reţinut că societatea a încasat, în mod nelegal, despăgubirile întrucât Ordinul nr. 264 din 06 mai 2005 a fost emis ulterior întocmirii de către Comisie a procesului - verbal din 29 aprilie 2005.
Faţă de aceste aspecte, societatea susţine că Nota pe care o contestă este nelegală, întrucât societatea şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau potrivit legii şi nu îi este imputabil faptul că ordinul pentru constituirea Comisiei a fost emis ulterior întocmirii de către Comisie a procesului - verbal.
Totodată, societatea reclamantă arată că s-a adresat M.A.P.D.R. cu plângere prealabilă, iar prin Adresa Ministerului din 07 septembrie 2006 i s-a răspuns în sensul că societăţii i-a fost acordată în mod nelegal suma de 27.633 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R a solicitat respingerea acţiunii formulate de SC D.C.A. SNC susţinând, în esenţă, faptul că societatea a încasata în mod nelegal despăgubirile în sumă de 27.633 lei, întrucât constatarea şi evaluarea pagubelor s-a făcut de către o Comisie care nu era legal constituită la data întocmirii procesului - verbal, astfel că acest act nu este un titlu valabil. În acest sens, pârâtul M.A.P.D.R. invocă dispoziţiile imperative ale Legii nr. 381/2002 şi ale Ordinului M.A.P.D.R. nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâtul M.A.P.D.R. solicită Instanţie să constate nulitatea absolută a procesului – verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea şi evaluarea pagubelor la culturile agricole la SC D.C.A. SNC. În acest sens, M.A.P.D.R. susţine că actul a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate, întrucât Comisia care l-a întocmit nu era constituită şi legal învestită prin Ordin al Prefectului, conform art. 14 raportat la art. 9 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, aprobate prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 419/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 181 din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de SC D.C.A. SNC şi a anulat Nota din 21 iunie 2006 întocmită de Corpul de control al M.A.P.D.R., numai cu privire la obligarea reclamantei de restituire a sumei de 27.633 lei şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reconvenţională a pârâtului M.A.P.D.R.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
În raport cu prevederile art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantei este întemeiată, având în vedere faptul că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau potrivit art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002, iar Comisia care a întocmit la data de 29 aprilie 2005 procesul - verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole ale reclamantei a fost formată din aceleaşi persoane cu cele numite prin Ordinul Prefectului nr. 264 din 06 mai 2005.
Curtea de Apel a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.A.P.D.R. pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, obligatorie de urmat potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 181 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., cu referire la prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 381/2002 şi ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 419/2002.
Printr-un prim motiv de recurs, recurentul - pârât susţine că, în mod nelegal, cu nerespectarea reglementărilor C. civ. referitoare la nulitatea actelor juridice civile, Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta nu poate fi obligată la restituirea sumei menţionate în Nota contestată, deşi actul, procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole, ca act juridic care a stat la baza încasării sumei de 27.633 lei, este nul, întrucât la data la care Comisia a făcut constatarea şi a încheiat documentul respectiv, nu era constituită prin ordin al prefectului.
Prin al doilea motiv de recurs, recurentul - pârât susţine, în esenţă, că, în mod eronat, Instanţa a reţinut neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât actul respectiv, procesul - verbal din 29 aprilie 2005 privind constatarea şi evaluarea pagubelor la culturile agricole este emis de o Comisie, fără personalitate juridică, formată din reprezentanţi ai mai multor instituţii, care nu este o autoritate publică, nu se circumscrie definiţiei actului administrativ pentru a fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la această chestiune, recurentul - pârât mai susţine că, deşi procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ, competenţa revine Instanţei de contencios administrativ în considerarea faptului că cererea reconvenţională este o cerere incidentală faţă de cererea principală, iar competenţa după materie ar reveni Instanţei civile în situaţia în care actul ar fi atacat separat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. invocate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. În raport cu primul motiv de recurs, urmează a se analiza dacă Instanţa de Fond, în mod corect, a apreciat că societăţii comerciale reclamante nu îi este imputabilă eventuala nerespectare a dispoziţiilor legale de către autorităţile publice implicate în procedura de acordare a despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, reglementată prin Legea nr. 381/2002 şi actele subsecvente acesteia.
Din interpretarea prevederilor Legii nr. 381/2002 şi ale Normelor aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 (denumite în continuare Normele), se constată că procesul - verbal de constatare şi evaluare a pagubelor este, fără a lua în considerare ordinul prefectului pentru numirea Comisiei, primul act întocmit în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor (art. 14 din Norme), fiind urmat de activitatea de verificare şi centralizare realizată atât la nivelul direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti (art. 15 alin. (1) din Norme), şi, în final, de aprobarea M.A.P.D.R. (art. 15 alin. (2) din Norme).
Astfel, se reţine că procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ producător de efecte juridice şi anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor agricoli.
În mod corect Instanţa de Fond a apreciat că societatea şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea, potrivit art. 10 din Norme, astfel că nu îi este imputabilă eventuala nulitate a procesului - verbal, ca act premergător emiterii actului administrativ prin care se stabilesc despăgubirile acordate.
În privinţa societăţii operează prezumţia de legalitate a actului administrativ (emis de M.A.P.D.R. în temeiul art. 15 alin. (2) din Norme) prin care i-au fost acordate despăgubirile, act care a intrat în circuitul civil şi care nu a fost contestat de beneficiar (SC D.C.A. SNC).
În situaţia în care actul respectiv ar fi lovit de nulitate, acest aspect fiind constatat, aşa cum s-a întâmplat în cauză de către M.A.P.D.R., prin Corpul de control al Ministrului, Ministerul avea la îndemână o acţiune întemeiată pe art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, se constată că Ministerul, prin Nota ce formează obiectul litigiului, invocând nulitatea procesului - verbal, ca act premergător, a dispus restituirea sumelor acordate societăţii cu titlu de despăgubire. Modul în care a procedat Ministerul echivalează cu anularea implicită a actului administrativ de acordare a despăgubirilor.
2. În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, aşa cum s-a arătat mai sus, procesul - verbal respectiv nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este un act premergător emiterii actului administrativ producător de efecte juridice şi anume acela prin care M.A.P.D.R., biroul de aplicare a prevederilor Legii nr. 381/2002, în temeiul art. 15 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, aprobă sumele cuvenite pentru despăgubirea producătorilor agricoli.
Faţă de natura juridică a procesului - verbal din 29 aprilie 2005, Înalta Curte reţine că este inadmisibilă cererea reconvenţională, privită ca acţiune directă, prin care se solicită anularea unui act care a stat la baza emiterii actului administrativ, întrucât asupra acestuia Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În cauză, însă se constată că cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.A.P.D.R. este inadmisibilă, întrucât nu reprezintă în sensul art. 119 alin. (1) C. proc. civ. o pretenţie a Ministerului în legătură cu cererea reclamantului, ci îmbracă forma unei acţiuni de sine stătătoare, întrucât are ca obiect anularea unui alt act administrativ (procesul - verbal din 29 aprilie 2005) decât cel contestat în cauză (Nota din 21 iunie 2006).
Cu această motivare, Înalta Curte constată că, prin raportare la prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.A.P.D.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 181 din 24 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2803/2007. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2810/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
