ICCJ. Decizia nr. 2811/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2811/2007
Dosar nr. 162/33/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 26 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ş.I., în contradictoriu cu C.J.P.C., a anulat Hotărârea nr. 20624 din 13 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 05 octombrie 1940 - 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2006.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că este nelegală şi netemeinică hotărârea pe care o contestă şi prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care familia sa s-a refugiat din localitatea de domiciliu Văleni, Judeţul Cluj în localitatea Huedin, Judeţul Cluj, datorită persecuţiilor din motive etnice suferite din partea regimului instaurat în localitatea de domiciliu.
Pârâta C.J.P.C., prin întâmpinare solicită respingerea acţiunii, arătând că reclamantul nu se încadrează în prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât familia reclamantului s-a mutat dintr-o localitate care nu se afla sub ocupaţie străină într-o localitate aflată sub ocupaţie străină, unde exista de fapt riscul exercitării unor persecuţii din motive etnice.
Pârâta a depus la dosar înscrisurile prezentate de Ş.I. în susţinerea cererii înaintate C.J.P.C. în vederea recunoaşterii calităţii sale de refugiat şi care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 20624 din 13 octombrie 2006.
Curtea de Apel, în raport cu prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu declaraţiile martorilor P.N. şi P.I., a reţinut că, datorită persecuţiilor din motive etnice, reclamantul împreună cu familia sa s-a refugiat în luna octombrie 1940 din localitatea de domiciliu Văleni, Judeţul Cluj în localitatea Huedin, Judeţul Cluj, astfel că are calitatea de refugiat în sensul Ordonanţei.
În stabilirea perioadei de refugiu, Instanţa de Fond a coroborat declaraţiile martorilor cu data de început a refugiului, 5 octombrie 1940, menţionată de petent în cererea adresată C.J.P.C.
Împotriva sentinţei civile nr. 116 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 şi 10, art. 3041 C. proc. civ. şi ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin motivele de recurs, recurenta - pârâtă susţine, în esenţă, că reclamantul nu se încadrează în prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât s-a refugiat dintr-un teritoriu liber într-un teritoriu ocupat, ceea ce contravine scopului legii, astfel că motivul pentru care reclamantul şi familia sa au părăsit localitatea de domiciliu este cu totul altul decât persecuţiile din motive etnice suferite.
A mai susţinut recurenta - pârâtă că declaraţiile martorilor nu pot avea forţă probantă mai mare decât lucrările istorice de specialitate şi evidenţelor deţinute de A.N.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.C., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte nu va realiza controlul sentinţei civile atacate în raport cu prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocate de recurenta - pârâtă, întrucât acest text de lege a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
În principal, criticile recurentei - pârâte vizează două aspecte: (i) acordarea drepturilor cu caracter reparatoriu persoanelor care s-au refugiat de pe un teritoriu neocupat pe un teritoriu ocupat; (ii) nedovedirea de către reclamant a persecuţiilor din motive etnice care au determinat refugiul familiei.
Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată prima dintre criticile susmenţionate, reţinând că legea nu condiţionează acordarea drepturilor reparatorii de refugiul dintr-o localitate aflată sub administraţie străină. Interpretarea pe care Instanţa fondului a dat-o cadrului legal aplicabil în raport cu probatoriul administrat este în concordanţă cu aspectele reţinute deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că beneficiul drepturilor reparatorii se acordă, în măsura în care se face dovada persecuţiilor din motive etnice, indiferent de împrejurarea că localitatea de refugiu se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că, potrivit art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „în lipsa actelor oficiale dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori".
Or, Înalta Curte reţine, în raport cu adeverinţa eliberată de A.N., că intimatul - reclamant a depus diligentele necesare pentru a obţine acte oficiale în sensul art. 4 alin. (1) din Normele metodologice. Dar, întrucât documentul eliberat de A.N. nu face dovada persecuţiilor din motive etnice suferit în localitatea de domiciliu, în mod corect, atât petentul cât şi Instanţa fondului au recurs, primul în probaţiune, iar Curtea de Apel, în soluţionarea cauzei, la proba cu martori, permisă de art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Astfel, se constată că, în mod temeinic şi legal, Curtea de Apel a reţinut că cele cuprinse în declaraţiile martorilor P.N. şi P.I. fac dovada persecuţiilor din motive etnice care l-au determinat pe reclamant şi pe familia acestuia să se refugieze la 5 octombrie 1940 din localitatea de domiciliu Văleni, Judeţul Cluj, în localitatea Huedin, Judeţul Cluj.
Sub acest aspect, Înalta Curte mai reţine că martorii au dat declaraţii în legătură cu motivul care l-a determinat pe reclamant şi pe familia acestuia să părăsească localitatea de domiciliu, tinzând să facă dovada persecuţiilor din motive etnice, iar nu să combată aserţiuni cuprinse în lucrări de specialitate ori evidenţele A.N., motiv pentru care nu poate fi primită critica de recurs referitoare la forţa probantă a declaraţiilor martorilor.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei - pârâte formulate în considerarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 116 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, fiind legală şi temeinică, motiv pentru care va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2812/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
