ICCJ. Decizia nr. 2810/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2810/2007
Dosar nr.2/33/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 13 martie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de B.I.V., în contradictoriu cu C.J.P.M., a anulat Hotărârea nr. 545 din 11 decembrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut că, din probatoriul administrat, actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor C.M. şi U.L.P., beneficiari ai prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, care au şi fost audiaţi de instanţă, rezultă că reclamantul B.I.V. s-a născut la data de 17 noiembrie 1942 în localitatea Vamosgyork - Ungaria, unde părinţii săi fuseseră strămutaţi din motive etnice. Totodată, Instanţa de Fond a reţinut că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la acordarea drepturilor reparatorii a persoanelor născute în refugiu şi că nu se justifică, din considerente de echitate, aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor născuţi în refugiu, întrucât statul are îndatorirea de protecţie şi sprijin în mod egal faţă de toţi cetăţenii.
Împotriva sentinţei civile nr. 154 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 301 - 304 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002. În esenţă, recurenta - pârâtă susţine că reclamantul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeaşi localitate. În susţinerea motivelor de recurs, recurenta - pârâtă face referire la adresa din 12 august 2005 a M.J. şi la precizările din 29 martie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S., potrivit cărora nu beneficiază de drepturile reparatorii copiii născuţi în perioada de strămutare a părinţilor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.M., în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor s-au refugiat ca urmare a persecuţiilor suferite din motive etnice.
Recurenta - pârâtă nu contestă împrejurarea, reţinută şi de Curtea de Apel pe baza probelor administrate în dosar, că părinţii reclamantului au fost strămutaţi de regimul instaurat începând cu luna septembrie 1940 din localitatea de domiciliu Săcuieni, Judeţul Bihor în localitatea Vamosgyork - Ungaria, localitate în care, la data de 17 noiembrie 1942, s-a născut reclamantul.
instanţa de Fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuţii din motive etnice, iar, cu referire la speţă, că de prevederile ordonanţei beneficiază şi copiii născuţi în localitatea de strămutare a părinţilor, întrucât aceştia au suferit aceleaşi consecinţe de ordin moral şi patrimonial ca şi părinţii lor datorită persecuţiilor din motive etnice.
A admite teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul - reclamant şi părinţii săi, aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, precum şi acceptarea unei interpretări restrictive, excesiv de formală şi în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situaţii similare.
Interpretarea pe care Instanţa de Fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În ceea ce priveşte adresa M.J. şi precizările C.N.P.A.D.A.S. invocate de recurenta - pârâtă, Înalta Curte reţine că acestea reprezintă o corespondenţă purtată între autorităţi ale administraţiei publice în legătură cu interpretarea dispoziţiilor legii, în speţă ale OG nr. 105/1999, conţinând o interpretare administrativă, care nu este obligatorie pentru Instanţa de judecată în soluţionarea litigiilor cu care este învestită.
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că reclamantul a făcut dovada că părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor din motive etnice suferite, şi că, fiind născut la data de 17 noiembrie 1942 în localitatea de strămutare a părinţilor, B.I.V. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.M. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2807/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2811/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
