ICCJ. Decizia nr. 2812/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2812/2007
Dosar nr. 222/3 5/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 ianuarie 2007 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.E.P., în contradictoriu cu C.J.P.B., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 13037 din 05 ianuarie 2007 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a solicitat Instanţei să constate că se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din Ordonanţa respectivă.
În motivarea cererii, reclamantul arată, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
La data Dictatului de la Viena din 1940, familia reclamantului, compusă din părinţii F.F. şi F.K., precum şi cei 10 copii locuiau în Oradea, iar tatăl reclamantului era unicul susţinător material al familiei, lucrând la gara C.F.R. Oradea - Vest, pe post de revizor ace.
În urma ocupaţiei străine, în luna septembrie 1940 muncitorii de etnie română de la C.F.R. Oradea - Vest au fost strămutaţi în partea de vest a Ungariei, familia reclamantului fiind expulzată în localitatea Gyomore, Judeţul Gyor-Sopron şi, ulterior, în localitatea Kotegyan, reîntorcându-se la Oradea în luna martie 1945.
F.E.P. s-a născut la data de 22 octombrie 1943, la Oradea, unde mama sa venise din localitatea de strămutare, pentru a beneficia de asistenţă medicală la naştere. Ulterior naşterii sale, reclamantul susţine că împreună cu mama sa s-a reîntors în localitatea de strămutare din Ungaria unde a locuit întreaga familie până la reîntoarcerea din martie 1945.
În concluzie, reclamantul arată că, întrucât era minor şi depindea în totalitate de familia sa, a avut de suferit consecinţele persecuţiilor din motive etnice în perioada cuprinsă între naşterea sa şi reîntoarcerea la Oradea, şi anume: noiembrie 1943 - martie 1945, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În probaţiune, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: acte de stare civilă, declaraţie pe proprie răspundere, hotărârea contestată, declaraţiile martorilor B.I. şi O.I., adeverinţe eliberate de C.F.R. - S.A. şi de C.L.M.O.
Prin întâmpinare, pârâta C.J.P.B. a solicitat respingerea acţiunii, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice, întrucât tatăl său a optat să lucreze pentru C.F.M., având o situaţie privilegiată (locuinţă de serviciu, salarizare) nespecifică statutului de refugiat, iar petentul s-a născut la Oradea, astfel că nu poate fi acceptată teza persecuţiilor cu atât mai mult cu cât mama sa a venit în această localitate tocmai pentru a naşte.
În susţinere, pârâta a invocat precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 emise de C.N.P.A.S., potrivit cărora nu poate fi considerată ca persecuţie din motive etnice situaţia persoanelor din Ardealul de Nord care fac dovada faptului că părinţii lor au fost detaşaţi sau transferaţi în interesul serviciului la staţiile C.F.R. din Ungaria.
Prin sentinţa civilă nr. 47/ CA din 9 martie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului F.E.P., a anulat hotărârea contestată şi a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 1 noiembrie 1943 - 31 martie 1945.
În motivarea sentinţei pronunţate, în raport cu probatoriul administrat, Curtea de Apel a reţinut că tatăl reclamantului nu a optat de bunăvoie să lucreze pentru C.F.M. şi să-şi schimbe domiciliul din Oradea, România în localitatea Gyomore, Ungaria unde a fost urmat de familie, situaţie care reprezintă o strămutare în sensul art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 47/ CA din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, pârâta reiterează aspectele invocate la fond referitoare la faptul că reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice, întrucât tatăl său a avut posibilitatea să opteze şi a optat pentru a lucra la C.F.M., beneficiind de o situaţie privilegiată (salarizare, indemnizaţie de chirie şi transport), astfel că familia reclamantului nu a avut de suferit privilegiile unei situaţii de refugiu. Pârâta face referire, de asemenea, la precizările emise de C.N.P.A.S.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.B., în raport cu prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: ... a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
În speţă, recurenta - pârâtă C.J.P.B. nu contestă faptul că familia reclamantului a părăsit localitatea de domiciliu Oradea, România stabilindu-se în Ungaria, localitatea Gyomore şi, ulterior, în localitatea Kotegyan, ca urmare a mutării tatălui reclamantului cu serviciul la C.F.M.
Ceea ce contestă intimata - pârâtă este faptul că schimbarea domiciliului ar fi îmbrăcat una din formele de persecuţie din motive etnice exercitate asupra cetăţenilor români din Ardealul de Nord de către regimul instaurat începând cu luna septembrie 1940.
În mod constant în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţilor de Apel s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Or, în speţă, în mod corect, în raport cu probatoriul administrat, a reţinut Curtea de Apel că familia reclamantului şi, implicit, ulterior naşterii şi reclamantul, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, în urma mutării susţinătorului material al familiei, tatăl reclamantului, la C.F.M., eveniment care a determinat strămutarea întregii familii.
Susţinerea recurentei - pârâte referitoare la faptul că tatăl reclamantului şi-a manifestat liber opţiunea de a lucra pentru C.F.M. şi, în consecinţă, de a se muta cu întreaga familie în Ungaria, precum şi aserţiunea referitoare la situaţia privilegiată de care a beneficiat familia reclamantului în Ungaria, nu pot fi primite, întrucât, într-o asemenea ipoteză, ar fi de neînţeles de ce în luna martie 1945 familia reclamantului a renunţat la toate privilegiile pe care le dobândise pentru a se reîntoarce în localitatea de domiciliu Oradea.
Cu referire la precizările C.N.P.A.S. invocate de intimata - pârâtă, se reţine că aceasta reprezintă o corespondenţă purtată între autorităţi ale administraţiei publice în legătură cu interpretarea dispoziţiilor legii, în speţă ale OG nr. 105/1999, conţinând, pe cale de consecinţă, o interpretare administrativă, care nu este obligatorie pentru Instanţa de judecată. Poate fi avută în vedere doar o interpretare legală realizată conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia „clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de acelaşi nivel cu actul vizat, prin dispoziţii interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziţiei al cărei sens trebuie clarificat".
În concluzie, Înalta Curte reţine că, în mod corect, Instanţa de Fond a apreciat că situaţia familiei reclamantului şi, pe cale de consecinţă, şi situaţia reclamantului se circumscrie noţiunii de strămutat, în sensul art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei civile nr. 47/ CA din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2811/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2825/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
