ICCJ. Decizia nr. 2813/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2813/2007
Dosar nr. 402/54/2004
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, reclamanta B.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii C.J. Dolj, Comisia judeţeană de soluţionare a întâmpinărilor la notificări şi C.L. Rast – Comisia locală de soluţionare a întâmpinărilor la notificări, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 13 din 21 septembrie 2006, prin care i-a fost respinsă întâmpinarea formulată cu privire la propunerea de expropriere şi oferta de despăgubire privind suprafaţa de 0,99 ha, situată în comuna Rast, Judeţul Dolj – zona aferentă strămutării localităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1672 din 5 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa prevederilor art. 20 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „În cazul în care şi noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum şi proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de Apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 1 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de B.A.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Curtea de Apel a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes de reclamantei, invocate de pârâtul C.J. Dolj, reţinând că din interpretarea sistematică şi teleologică a art. 20 din Legea nr. 33/1994 rezultă că hotărârea comisiei de soluţionare a întâmpinărilor poate fi contestată de toate părţile cărora le este defavorabilă, fie că este vorba de prima sau de a doua propunere de expropriere.
Curtea de Apel a respins susţinerea reclamantei referitoare la emiterea hotărârii contestate cu încălcarea art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, reţinând că nu există incompatibilitate între calitatea de membru al comisiei de soluţionare a întâmpinărilor şi calitatea de membru al comisiei de realizare a cercetării prealabile, astfel că, în mod legal, L.M. a fost atât secretar al Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor, cât şi membru în comisia care a realizat cercetarea prealabilă şi a întocmit procesul - verbal.
Instanţa de Fond a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii procesului - verbal de cercetare prealabilă, reţinând că acesta este un act premergător emiterii actului administrativ, actul de declarare a utilităţii publice, care, însă, nu a fost contestat de reclamantă, astfel că Instanţa nu poate verifica legalitatea actului premergător şi, totodată, nu se poate pronunţa asupra oportunităţii declaraţiei de utilitate publică, acest aspect fiind lăsat la aprecierea exclusivă a autorităţilor administrative. Totodată, Instanţa de Fond a respins şi critica referitoare la lipsa organizării unui referendum conform art. 43 din Legea nr. 215/2001.
Împotriva sentinţei civile nr. 72 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât Instanţa de Fond a pronunţat-o cu greşita aplicare a legii şi nu s-a pronunţat pe dovezi administrate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Craiova a respins excepţiile invocate de pârât, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi aceea a lipsei de interes a reclamantei, reţinând că din interpretarea teleologică şi sistematică a art. 20 din Legea nr. 33/1994, rezultă că hotărârea Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor, poate fi contestată de toate părţile cărora le este defavorabilă.
Pe fond, s-a reţinut, că în conformitate cu Legea nr. 33/1994 procedeul exproprierii presupune parcurgerea mai multor etape, cercetarea prealabilă constituind una dintre condiţiile necesare pentru declararea utilităţii publice. Concluziile acestei cercetări nu sunt obligatorii pentru autoritatea publică ci doar consultative, Instanţa de contencios administrativ neputând examina decât legalitatea declaraţiei de utilitate publică, nu şi oportunitatea sa, cum corect a reţinut prima Instanţă.
Actul de utilitate publică nu a fost contestat în termen legal, competenţele Instanţei de contencios administrativ fiind foarte clar stabilite de Legea nr. 33/1994.
Astfel, Instanţa Curţii de Apel a reţinut corect în limita acestor competenţe atât caracterul de act preparator al procesului - verbal prin care s-a finalizat cercetarea prealabilă, act exclus cenzurii jurisdicţionale în condiţiile în care actul de declarare a utilităţii publice, nu a fost contestat de recurentă.
De asemenea, prin nerespectarea termenului prevăzut de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 reclamanta - recurentă nu a fost vătămată în nici un drept recunoscut de lege, termenul prevăzut de art. 20 curgând de la data comunicării hotărârii care nu a fost contestată aşa cum am arătat mai sus.
S-a mai susţinut că alcătuirea comisiei s-a făcut cu încălcarea art. 15 din Legea nr. 33/1994, susţinere înlăturată corect de Instanţa de Fond cu motivarea că nu există identitate între comisia care efectuează cercetarea prealabilă şi aceea care declară utilitatea publică. Prin urmare nu există incompatibilitate între calitatea de membru al Comisiei de soluţionare a întâmpinărilor şi cea de membru în comisia de realizare a cercetării prealabile.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de toate aceste considerente apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de B.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 72 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2806/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2818/2007. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
