ICCJ. Decizia nr. 2833/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2833/2007
Dosar nr. 44085/3/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2783 din 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.C., în contradictoriu cu pârâţii M.A. şi secţia pensii militare din cadrul D.F.C. a M.A. Drept urmare, a constatat că reclamantul întrunea condiţiile pentru încadrarea în funcţia de şef birou expertiză documente, activităţi internaţionale de stat major şi resurse umane din cadrul D.I.E.P.A., a obligat pârâtul M.A. să plătească reclamantului diferenţa de drepturi salariale corespunzătoare acestei funcţii, începând cu luna ianuarie 2006 şi a dispus recalcularea salariilor compensatorii în raport cu aceeaşi funcţie. Totodată, Instanţa de judecată a anulat Decizia de pensionare şi a obligat secţia pensii militare să emită o nouă decizie în raport de noile venituri ale reclamantului.
Prin încheierea de şedinţă din 9 mai 2006, Instanţa de Fond a respins excepţia de necompetenţă materială, invocată de reclamant, precum şi excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei secţia pensii militare şi lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul M.A.
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială, Instanţa a reţinut că obiectul acţiunii se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constând în controlul de legalitate al refuzului de încadrare a reclamantului în funcţia câştigată prin concurs, capetele de cerere privind recalcularea salariilor şi a drepturilor de pensie având caracter accesoriu, întrucât vizează modalitatea de reparare a pretinsei pagube cauzate reclamantului.
Referitor la celelalte două excepţii, s-a reţinut că, deşi nu este persoană juridică, făcând parte din structura M.A., secţia pensii militare are capacitate de drept public, exercitându-şi propriile atribuţii prevăzute de lege în regim de putere publică, astfel încât poate sta în proces în nume propriu, pe de o parte, şi că reclamantul s-a conformat normelor speciale aplicabile militarilor, potrivit Regulamentului de ordine interioară în unitate (R.G. 1), formulând cerere de primire la raport din data de 22 februarie 2005.
Pe fond, prima Instanţă a reţinut, în esenţă, că argumentele invocate de instituţia pârâtă nu sunt în conformitate cu dispoziţiile legale, întrucât nu i se poate refuza unei persoane numirea într-o funcţie, doar pe baza faptului că în viitor ar fi posibil să ajungă într-o situaţie de incompatibilitate sau într-o situaţie în care numirea în funcţie nu ar mai fi posibilă. Faptul că, între timp, reclamantul a împlinit vârsta pentru promovarea în grad şi a promovat efectiv nu poate fi interpretat în defavoarea acestuia, întrucât la data promovării i se refuzase numirea în funcţie, astfel încât acesta a luat Decizia de promovare în raport de situaţia în care se afla la acel moment. Împrejurarea că reclamantul beneficiază, în acest mod, atât de venituri suplimentare aferente funcţiei, cât şi de venituri corespunzătoare gradului de colonel, este consecinţa culpei exclusive a instituţiilor pârâte, care au refuzat la momentul desfăşurării concursului numirea în funcţie a reclamantului. În plus, reţine Instanţa de Fond, obţinerea unor venituri suplimentare aferente atât funcţiei solicitate, cât şi gradului de colonel, nu vine în contradicţie cu nici o dispoziţie legală.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul M.A., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare recurentul arată că:
1. Instanţa de Fond a respins în mod eronat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a secţiei pensii militare, ignorând faptul că această structură nu are personalitate juridică. În plus, M.A. are competenţa de a reprezenta în Instanţă unităţile militare subordonate.
2. Considerentele fondului nu se bazează pe prevederi legale, ci pe simple aserţiuni fără fundament juridic şi chiar ilogice. Recurentul indică faptul că reclamantul nu putea obţine venituri aferente funcţiei solicitate atâta vreme cât nici nu a fost încadrat pe funcţia respectivă, pentru a nu fi încălcate prevederile art. 74 din Legea nr. 80/1995.
3. Au fost interpretate greşit prevederile art. 53 - 56 din Legea nr. 80/1995, precum şi cele cuprinse în HG nr. 582/2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare. Reclamantul nu putea refuza avansarea întrucât acest lucru ar fi echivalat cu dorinţa acestuia de a nu-şi mai continua activitatea în cadrul ministerului.
4. Nu s-a avut în vedere spiritul dispoziţiilor cuprinse în art. 74 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, preferându-se o aplicare brută a legii ce reglementează activitatea militară.
5. Nu există temei legal pentru obligarea ministerului la plata diferenţelor de drepturi salariale începând cu luna ianuarie 2006, în condiţiile în care, dacă reclamantul ar fi îndreptăţit, acestea ar trebui acordate de la data numirii în funcţie şi până la data pensionării.
6. Instanţa nu a reţinut apărarea ministerului în sensul că atribuţiile comisiei de selecţie se limitează doar la selecţionarea cadrelor militare care au vocaţie pentru ocuparea funcţiei respective, Decizia finală, privind numirea în funcţie, aparţinând unor persoane cu funcţii de conducere, conform Ordinul M.A.N. nr. 0150/2003.
Prin întâmpinare, intimatul - reclamant T.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele Instanţei de Fond. În plus a susţinut că nu există suport legal pentru a considera că Decizia comisiei de selecţie este facultativă pentru persoana competentă să dispună numirea în funcţie, întrucât astfel s-ar ajunge, de fapt, la eludarea principiului numirii în funcţie prin concurs sau examen. A arătat că Instanţa a răspuns motivat şi convingător la toate apărările formulate de pârât, neexistând motiv pentru reformarea hotărârii.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Prin încheierea pronunţată la 9 mai 2006, Instanţa de Fond a calificat corect, potrivit art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, stabilind că aceasta se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi obiectul vizează controlul de legalitate al refuzului de încadrare a reclamantului în funcţia câştigată prin concurs, conform art. 74 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată şi completată, şi al avizului negativ emis în cadrul unei proceduri administrative de către Secretarul de stat, şef al D.I.E.P.A. din cadrul M.A.N., comunicat prin adresa din 8 februarie 2005.
Cât priveşte capetele de cerere privind recalcularea salariilor şi a drepturilor de pensie s-a reţinut că acestea au caracter accesoriu, referindu-se la modalitatea de reparare a pretinsei pagube cauzate reclamantului.
1. Prin aceeaşi încheiere, soluţionând excepţiile invocate de M.A.N., Instanţa de Fond le-a respins cu motivarea expusă în preambulul prezentelor considerente. Soluţia Instanţei de Fond este legală.
Referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a secţiei pensii militare (singura reiterată prin motivele de recurs) Înalta Curte constată că aceasta a fost corect respinsă, întrucât lipsa personalităţii juridice este nerelevantă potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Această structură a recurentului are capacitate de drept public, exercitându-şi atribuţiile legale în regim de putere publică.
Împrejurarea învederată de recurent, referitoare la faptul că reprezintă în Instanţă structura în discuţie nu poate conduce la o altă concluzie, atât timp cât reprezentarea judiciară nu este legată de capacitatea de folosinţă ci, potrivit art. 42 C. proc. civ., de capacitatea de exerciţiu.
2. Sentinţa fondului este coerent motivată. Apărările recurentului - pârât au fost respinse în mod întemeiat, textul art. 74 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată şi completată, fiind interpretat în corelaţie cu celelalte dispoziţii din această lege şi cu principiile de drept consacrate.
Faptul că nu s-a indicat un text de lege pentru fiecare considerent formulat nu contravine prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care, practic, aprecierea asupra existenţei refuzului nejustificat se cantona la interpretarea unui singur text, cel anterior menţionat.
Sintagma „venituri aferente funcţiei solicitate", utilizată de Judecătorul fondului nu vizează veniturile efectiv obţinute ca urmare a îndeplinirii funcţiei respective, după cum susţine tendenţios recurentul, ci, veniturile pe care le-ar fi putut obţine intimatul - pârât dacă ar fi fost promovat efectiv.
3 şi 4. Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, modificată şi completată: „la numirea în funcţie se va respecta principiul conform căruia ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii să nu fie subordonaţi altora cu grade mai mici".
Teza recurentului porneşte de la premisa că acest text trebuie interpretat în sensul că la numirea în funcţie trebuie să se verifice îndeplinirea acestei condiţii şi în viitor, acesta fiind, în opinia sa, spiritul reglementării.
Raţionamentul judecătorului fondului este, şi în această privinţă, la adăpost de orice critică.
Într-adevăr, nu există nici un temei legal şi nici o altă raţiune pentru a accepta punctul de vedere al recurentului, în sensul că la momentul numirii în funcţie să se verifice dacă în viitor persoana îndreptăţită ar putea să îndeplinească condiţiile pentru promovarea în grad înaintea şefului său.
Prevederile art. 53 - 56 din Legea nr. 80/1995, modificată şi completată precum şi întreaga reglementare cuprinsă în HG nr. 582/2001 pentru aprobarea Ghidului carierei militare, indicate de recurent în susţinerea motivului al III-lea nu pot conduce la o altă concluzie.
Rămân la nivelul de simple speculaţii, considerentele recurentului legate de avansarea obligatorie a intimatului - pârât la împlinirea vârstei pentru promovarea în grad ori la autoexcluderea acestuia din rândul cadrelor militare prin refuzul avansării, întrucât, cum s-a arătat, la momentul refuzului autorităţii acestea nu erau efective.
6. Este real că numirea în funcţie nu intră în competenţa comisiei de selecţie, stabilită de art. 751 din Legea nr. 80/1995, art. 51 alin. (1) şi art. 52 din HG nr. 582/2001 precum şi prin dispoziţiile art. 7 pct. 2 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.A.N. nr. M 145/2001.
Numirea în funcţie a ofiţerilor este o etapă administrativă ulterioară desemnării candidatului câştigător de către comisie, care se realizează în condiţiile art. 78 din Legea nr. 80/1995, modificată şi completată, Ordinul M.A.N. nr. M 50/2003.
Aceste aspecte nu au constituit însă subiect de dispută la fondul cauzei, astfel că nu au fost examinate de Instanţă.
Ceea ce s-a stabilit în mod legal a fost că în etapa numirii, în limitele puterii discreţionare conferite de reglementările existente, secretarul de stat, şeful D.I.E.P.A. nu putea refuza numirea intimatului - pârât în funcţia de şef birou expertiză documente şi activităţi internaţionale în cadrul departamentului respectiv invocând prevederile art. 74 din lege, citate anterior, pentru motivele deja expuse.
5. În fine, acesta este singurul motiv de recurs fondat care va atrage admiterea recursului, pentru greşita stabilire a perioadei pentru care se acordă despăgubirile.
Instanţa fondului, fără a motiva, a reţinut că drepturile salariale corespunzătoare funcţiei urmează să se calculeze începând cu luna ianuarie 2006.
Or concursul pentru promovarea în funcţie s-a desfăşurat la data de 28 ianuarie 2005, etapa numirii fiind ulterioară.
În plus, prin Decizia nr. 0110085/2005 emisă de recurent, s-a admis cererea de pensionare pentru activitatea depusă formulată de intimat, stabilindu-se acordarea drepturilor specifice cu începere de la 3 iunie 2005.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa numai în ceea ce priveşte perioada pentru care este obligat pârâtul să plătească drepturile salariale corespunzătoare funcţiei, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, indicând această perioadă ca fiind cuprinsă între 1 februarie 2005 şi 31 mai 2005.
Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2783 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte perioada pentru care este obligat pârâtul M.A. să plătească reclamantului T.C. drepturile salariale corespunzătoare funcţiei, care este cuprinsă între 1 februarie 2005 - 31 mai 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
