ICCJ. Decizia nr. 2845/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2845/2007
Dosar nr. 8229/2/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 01 septembrie 2006, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. şi C.E.P.H.A. a sectorului 6, Bucureşti, anularea Deciziei nr. 4822 din 30 iulie 2006 emisă de prima pârâtă şi încadrarea sa în gradul II accentuat de handicap.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia menţionată este nelegală, având în vedere că din actele pe care le-a prezentat comisiei rezultă că îndeplineşte condiţiile pentru încadrarea în gradul II, accentuat, de handicap, iar nu în gradul III de handicap.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 659 din 01 martie 2007, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că, prin certificatul din 30 mai 2006, C.E.P.H.A. a sectorului 6, Bucureşti, s-a constatat că reclamantul are un grad de handicap mediu, nerevizuibil.
Urmare contestaţiei formulate de reclamant împotriva acestui certificat, prin Decizia nr. 4822/2006 C.S.E.P.H.A., a constatat că acesta se încadrează în gradul III de handicap cu diagnosticul clinic hipoacuzie de percepţie profundă U.D., cofoză U.S., sechele post otitice, protezat U.S., decizie cu caracter permanent, nerevizuibil.
A mai reţinut Instanţa că prin actele depuse, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor prevăzute de Ordinul M.S. nr. 726/2002 pentru încadrarea în categoria persoanelor cu handicap accentuat.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul O.I., fără a-l motiva în drept.
Recurentul critică hotărârea fondului sub aspectul ignorării înscrisurilor care demonstrau că poate fi încadrat în gradul de handicap accentuat sau chiar grav, începând cu data de 28 mai 2003. Indică în acest sens: actele medicale emise de M.S., audiogramele şi biletele de ieşire din sanatoriu din anii 2004 - 2006.
La rândul său, intimata C.S.E.P.H.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut că Instanţa de Fond a examinat actele medicale prezentate de reclamant dar a respins acţiunea întrucât acesta nu a dovedit că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul M.S. nr. 726/2002 pentru a putea fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap accentuat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate ce poate fi încadrată în prevederile art. 3041 C. proc. civ., a apărării cuprinse în întâmpinare, precum şi din oficiu, în baza aceluiaşi text, Înalta Curte constată:
Actul administrativ cenzurat de Curtea de Apel este Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4822 din 20 iulie 2006, emisă de C.S.E.P.H.A., din cadrul A.N.P.H., prin care recurentul - reclamant a fost încadrat în gradul de handicap „Mediu Gr. III", cu diagnosticul clinic hipoacuzie de percepţie profundă U.D., cofoză U.S., sechele post otitice, protezat U.D.
Atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în motivele de recurs se invocă depăşirea limitelor puterii discreţionare, de apreciere, a comisiei superioare asupra handicapului său, reflectat în diagnosticele clinice stabilite în decursul anilor. Fără a indica un act medical concret care să ateste încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, recurentul trimite la toate actele medicale pe care le-a depus la dosarul cauzei (atât la dosarul de fond cât şi, din nou, la dosarul de recurs), solicitând Înaltei Curţi să verifice conformitatea dintre diagnosticul indicat în acestea şi cel avut în vedere de comisie la stabilirea gradului de handicap.
Analizând toate actele medicale prezentate de recurent Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este la adăpost de orice critică, recursul fiind nefondat.
Astfel, potrivit criteriilor stabilite prin Ordinul M.S. nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, pot fi încadrate în categoria persoanelor cu handicap accentuat numai persoanele: 1) cu hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă/ nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutitate) şi 2) cu tulburări de auz bilaterale, dobândite precoce (copilărie, adolescenţă), cu pierdere de peste 70 db., calculată pe audiogramă, ce se protejează greu, asociate cu tulburări psihice şi de limbaj.
La fiecare din cele două puncte indicate în ordin toate criteriile (condiţiile) pentru stabilirea gradului de handicap sunt prevăzute cumulativ. Astfel, chiar dacă hipoacuzia U.D. este congenitală sau dobândită în copilărie (aspect ce rezultă, de exemplu, din certificatul medical nr. 308/18 mai 2006 emis de I.F.A.C.F ORL - D.H. pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap solicitat trebuie probate, între altele, şi tulburarea gravă de comunicare, respectiv tulburarea psihică.
Or, în cauză nu există nici un element din care să rezulte că recurentul ar avea astfel de tulburări. Mai mult, el nici măcar nu le invocă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinţei civile nr. 659 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 2841/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2853/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
---|