ICCJ. Decizia nr. 2853/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2853/2007
Dosar nr. 2848/1/2007
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 februarie 2004, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. (în prezent M.A.) şi cu conducătorul acestuia, I.M.P., aplicarea amenzilor legale conducătorului autorităţii pârâte şi obligarea instituţiei la plata daunelor de întârziere pentru neexecutarea sentinţei nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curţii de Apel Braşov şi a Deciziei nr. 925 din 6 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în cuantum de 74 DOLARI S.U.A./ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 6 aprilie 2001 – 31 decembrie 2002 şi 56 euro/ zi întârziere (echivalent în lei), pentru perioada 1 ianuarie 2002 până la data executării efective a hotărârilor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 154/ F din 27 iulie 2000 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 925 din 6 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, pârâtul M.A.N. a fost obligat să o reintegreze în funcţie şi să-i plătească despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată, însă acesta, cu rea credinţă, nu a executat hotărârile judecătoreşti menţionate.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a respins acţiunea, reţinând în esenţă că nu se poate reţine culpa pârâţilor sau refuzul acestora de a pune în executare hotărârilor judecătoreşti, având în vedere pasivitatea reclamantei şi faptul că aceasta nu a solicitat reintegrarea în funcţie, precum şi faptul că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată), invocate de reclamantă, nu sunt aplicabile în speţă.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005.
Împotriva deciziei pronunţate de Instanţa de control judiciar a formulat contestaţie în anulare reclamanta C.F.
Prin Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale intervenite în încheierile de şedinţă din 21 iunie 2006 şi 22 iunie 2006, pronunţate în Dosarele nr. 3108/2005 şi a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
La data de 19 martie 2007, C.F. a formulat prezenta cerere de revizuire a Deciziilor nr. 3920 din 21 iunie 2005 şi nr. 3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că deciziile atacate s-au întemeiat pe unele hotărâri judecătoreşti obţinute artificial şi sunt părtinitoare faţă de autorităţile publice debitoare, încălcând profund drepturile fundamentale şi interesele sale legitime.
În drept, revizuienta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 şi următoarele C. proc. civ., ale art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi pe jurisprudenţa C.E.D.O. incidentă, precum şi pe alte norme juridice incidente apărării drepturilor şi intereselor legitime.
În dovedirea cererii, revizuienta a depus la dosar copia Deciziei civile nr. 2020 din 13 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, însoţită de copia încheierii de amânare a pronunţării din 30 octombrie 2006.
Au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti atacate cu revizuire şi dosarele de fond corespunzătoare: Dosarul nr. 221/F/CA/2004 al Curţii de Apel Braşov, Dosarul nr. 1223/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (recurs împotriva încheierii de şedinţă din 18 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov), Dosar nr. 7761/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (recurs împotriva sentinţei nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, soluţionat prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005), Dosarul nr. 3108/2005 (nr. nou 12811/1/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (contestaţie în anulare soluţionată prin Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006).
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul judecării unei cereri de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Analizând temeiurile de fapt şi de drept invocate de revizuientă în raport cu dispoziţiile legale ce reglementează revizuirea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată cererea inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum şi hotărârile date de Instanţele de recurs, atunci când evocă fondul.
Evocarea fondului de către Instanţa de Recurs presupune ca în cadrul soluţionării căii de atac, Instanţa de control judiciar să facă: fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de Instanţa de Fond, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Or, în cauza de faţă, prin Decizia nr. 3920 din 21 iunie 2005, Instanţa de Recurs a constatat că sentinţa civilă nr. 85/ F din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a art. 16 din Legea nr. 29/1990, în raport cu situaţia de fapt rezultată din înscrisurile dosarului, astfel încât nu este îndeplinită condiţia evocării fondului.
Nici Decizia nr. 3148 din 28 septembrie 2006, ce formează, de asemenea, obiect al revizuirii, nu se circumscrie cerinţei art. 322 C. proc. civ., fiind pronunţată în soluţionarea unei contestaţii în anulare, cale extraordinară de atac ce nu a implicat evocarea fondului.
Revizuirea de faţă este inadmisibilă şi din perspectiva motivelor invocate de revizuientă, care nu pot fi încadrate în nici una dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art.322 C. proc. civ.
Având în vedere toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.F. împotriva Deciziei nr. 3920 din 21 iunie 2006 şi a Deciziei nr. 3148 din 28 septembrie 2006 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2863/2007. Contencios → |
|---|
