ICCJ. Decizia nr. 2863/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2863/2007
Dosar nr. 9561/2/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 31 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9561/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării HG nr. 1224/2006, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, hotărâre de guvern prin care reclamantul C.I. a fost eliberat din funcţia publică de subprefect al judeţului Dolj.
Instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi de Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Consiliul de Miniştri din cadrul C.E., existând un caz bine justificat şi tinzând să prevină o pagubă iminentă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri, în termen, pârâţii Guvernul României, Cancelaria Primului Ministru şi intervenientul M.I.R.A.
În motivarea recursurilor pârâţilor s-a arătat, în esenţă, că la baza emiterii hotărârii de guvern s-a aflat Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului, asupra legalităţii căruia Instanţa nu s-a pronunţat; că Instanţa nu a avut în vedere interesul public al comunităţii locale, ci interesul reclamantului şi prejudiciul material al acestuia; că interesul public este avut în vedere şi de Recomandarea R (2003) 16 a Comitetului de Miniştri din cadrul C.E.; că prejudiciul reclamantului ar putea fi reparat în temeiul art. 89 din Legea nr. 188/1999, republicată; că Instanţa s-a mai pronunţat asupra cererii de suspendare a aceluiaşi act prin sentinţa civilă nr. 2256/2006; că Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri din cadrul C.E. nu este obligatorie.
În recursul intervenientului s-a arătat, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind reiterată motivarea recurenţilor - pârâţi.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ este condiţionată de existenţa unui caz bine justificat şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat îl reprezintă împrejurarea că subprefectul nu-şi mai poate exercita funcţia până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, prin schimbarea intempestivă a înaltului funcţionar public producându-se perturbări funcţionale la nivelul prefecturii.
De asemenea, s-ar produce şi o pagubă, constând în lipsirea de mijloace salariale a reclamantului care, o perioadă nedeterminată de timp nu ar mai avea suport material pentru întreţinerea sa şi a familiei.
Împrejurarea că aceeaşi Instanţă de Fond s-a mai pronunţat asupra suspendării executării aceluiaşi act administrativ, însă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa civilă nr. 2256/2006, nu are relevanţă.
Sentinţa a fost casată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 996/2007 şi cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, tocmai în considerarea faptului că reclamantul a formulat actuala cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, soluţionată prin încheierea atacată prin prezentele recursuri.
Formularea unei acţiuni de către reclamant întemeiată pe dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 188/1999, republicată, dispoziţii care se completează cu cele ale Legii nr. 554/2004, nu reprezintă un motiv de neîndeplinire a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ. Din contră, tocmai existenţa unei astfel de acţiuni a justificat promovarea cererii de suspendare a executării actului administrativ în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Se constată că nu are relevanţă împrejurarea că Instanţa nu se pronunţase asupra cererii de anulare a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului, din moment ce sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Din actele dosarului şi din motivarea încheierii recurate, rezultă că Instanţa a avut în vedere atât interesul reclamantului, cât şi interesul public, întrucât prin eliberarea din funcţia publică de subprefect este influenţată activitatea din cadrul instituţiei şi implicit interesele comunităţii locale, deoarece se produc perturbări funcţionale la nivel de prefectură.
Din motivarea hotărârii atacate se reţine că Instanţa de Fond nu a avut în vedere numai Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri din cadrul C.E., care evident nu este o normă primară, Curtea de Apel analizând şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute în textele articolelor 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.I.R.A., de Guvernul României şi de Cancelaria Primului Ministru împotriva încheierii din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2853/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 2864/2007. Contencios → |
|---|
