ICCJ. Decizia nr. 2891/2007. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2891/2007
Dosar nr. 8742/2/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2007, P.E.A., cu domiciliul ales la cabinetul avocatului M.A.G. din Bucureşti, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 3679 din 4 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea acesteia pentru nelegalitate.
În susţinerea recursului petentul a susţinut că reclamantul avea opţiunea de a introduce acţiunea direct în justiţie, considerând că (invocând art. 6 şi art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004), nu era necesară plângerea prealabilă.
Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, intimată în cauză, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză întrucât referirea recurentului - reclamant, la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004, care reglementează procedura administrativ - jurisdicţională, aplicabilă în cazul actelor administrativ - jurisdicţionale (acte juridice emise de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict), este greşită. Aceasta întrucât în cauza supusă judecăţii, Comisia centrală adoptă deciziile conţinând titlul de despăgubire, în executarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile fiind acte administrative unilaterale, iar nu acte administrativ - jurisdicţionale.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa atacată cu recurs în cauză, s-a admis excepţia lipsei proceduri administrative prealabile şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.E.A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României – A.N.R.P., C.C.S.D. şi M.C.T.
De precizat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 746/2006, în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii şi să se constate dreptul de a primi 82.750 de acţiuni R., la valoarea nominală de 10 RON/ acţiune, un titlu de măsuri reparatorii precum şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimata Comisia pentru stabilirea despăgubirilor a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, susţinând că hotărârea Instanţei de Fond este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat în cauză este neîntemeiat, verificându-se actele cauzei se constată că în mod corect Instanţa de Fond a făcut aplicarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fiind de prisos faţă de admiterea excepţiei, cercetarea în fond a pricinii.
Cât priveşte pricina, recurentul greşeşte atunci când susţine că „reclamantul nu este obligat la îndeplinirea procedurii prealabile, în raport de dispoziţiile art. 6 şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În mod greşit recurentul îşi întemeiază susţinerea pe art. 6 din Legea nr. 554/2004 (jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite, pct. 2, actele administrative - jurisdicţionale pot fi atacate direct la Instanţa de contencios administrativ, competentă potrivit art. 10).
Jurisdicţiile administrative speciale au în vedere acele activităţi de soluţionare a litigiilor care se desfăşoară în faţa unui organ administrativ - jurisdicţional prin emiterea unui act administrativ - jurisdicţional.
Deci, actele administrativ - jurisdicţionale sunt actele juridice emise de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare. Mai este de observat că o autoritate administrativă are atribuţii jurisdicţionale, numai în măsura în care acestea sunt conferite prin lege, fie expres, fie prin reglementarea unei proceduri ce este calificată ca procedură administrativ - jurisdicţională.
Actele adoptate de intimată (Comisia centrală) sunt acte administrativ - unilaterale (emise în executarea dispoziţiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005), deci nu sunt acte administrativ - jurisdicţionale.
În aceste condiţii în mod corect Instanţa de Fond a stabilit că recurenta - reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă, obligatorie potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recursul fiind deci neîntemeiat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.E.A. împotriva sentinţei civile nr. 3679 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 2890/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2892/2007. Contencios. Anulare acte emise de... → |
---|