ICCJ. Decizia nr. 2894/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2894/2007
Dosar nr. 16353/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2006 reclamanta A.O. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. din 7 decembrie 2006, solicitând anularea acestui act şi recunoaşterea dreptului său de a nu susţine examenul de capacitate în sesizarea 19 decembrie 2006 - 19 ianuarie 2007.
În motivarea recursului recurenta arată că la data de 1 septembrie 1997, a fost angajată expert la I.N.M., cu statut de funcţionar public, iar în luna iulie 2003, prin concurs, a obţinut calitatea de expert asimilat magistraţilor.
Se mai arată că, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 742 din 16 noiembrie 2006 s-a dispus a se aplica susţinerea examenului de capacitate personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din M.P., C.S.M., I.N.C. şi I.N.M., conform art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care vor fi angajaţi după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta precizează că a formulat cerere pentru a i se aplica prevederile acestei hotărâri, dar atât secţia pentru judecători, cât şi Plenul C.S.M., prin hotărârile adoptate la 30 noiembrie 2006 şi, respectiv, la 7 decembrie 2006, i-au respins cererea şi, respectiv, contestaţia, cu motivarea că cei în cauză au posibilitatea să-şi retragă cererea de înscriere la examen.
În concluzie, recurenta arată că este nemulţumită de hotărârea din 7 decembrie 2006, întrucât nu i-a fost recunoscut expres dreptul de a nu susţine examen de capacitate, astfel cum se prevede în Hotărârea nr. 742 din 16 noiembrie 2006, al cărei conţinut a fost menţionat mai sus.
În drept au fost invocate art. 29 pct. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 317/2004 republicată, privind C.S.M., art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 C. civ. şi art. 15 din Constituţia României.
Alăturat recursului au fost depuse hotărârile enumerate în cuprinsul acţiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C.S.M. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, cu motivarea că hotărârea atacată nu se încadrează în prevederile art. 29 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în sensul că nu priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, recurenta având calitatea de expert, în cadrul personalului asimilat magistraţilor.
În subsidiar, pe fond, intimatul susţine că recursul este neîntemeiat, deoarece recurenta contestă o hotărâre a Comisiei de organizare a examenului de capacitate prin care i-a fost admisă cererea de înscriere la examen ori, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 789 din 7 decembrie 2006, numai candidaţii care au fost respinşi din cauza neîndeplinirii condiţiilor de participare la examen pot formula contestaţii împotriva hotărârilor comisiei de organizare. În concluzie, nu este de conceput ca pe calea unei asemenea proceduri, de contestare a hotărârii de admitere a înscrierii la examen, să i se recunoască recurentei dreptul de a nu susţine examenul de capacitate.
Analizând cu prioritate excepţia de procedură invocată de intimat, respectiv inadmisibilitatea recursului întemeiat pe art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reţine ca fiind fondate susţinerile intimatului, cu următoarele precizări:
Într-adevăr art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. stabilesc că hotărârile plenului privind cariera şi drepturilor judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Textul menţionat trebuie privit ca instituind o excepţie de la regula generală, potrivit căreia actele administrative pot fi atacate potrivit procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar excepţiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationi).
Prin urmare, din moment ce textul de lege se referă expres şi limitativ la judecători şi procurori, el nu poate fi extins şi la alte categorii de personal, chiar dacă este vorba de personal asimilat magistraţilor, adică de personal căruia art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 îi conferă drepturi şi îndatoriri similare cu cele ale judecătorilor şi procurorilor pe durata îndeplinirii funcţiei; această extindere nu se poate face deoarece Legea nr. 317/2004, respectiv art. 29 pct. 5 şi pct. 7, nu stabileşte drepturi şi îndatoriri ce ţin de statutul funcţiei, ci norme de procedură (căi de contestare), privind actele emise de C.S.M. Este de presupus că legiuitorul a intenţionat astfel să acorde o importanţă mai mare anumitor hotărâri ale C.S.M., în considerarea faptului că acestea au un impact direct asupra organizării actului de justiţie.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte nu va reţine calificarea în drept a cererii ca fiind recurs întemeiat pe art. 29 pct. 5 şi pct. 7 din Legea nr. 317/2004, ci va califica această cerere ca o acţiune în contencios administrativ, de competenţa, în primă instanţă, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Constatând că nu este competentă material să soluţioneze cauza, Înalta Curte îşi va declina competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în baza art. 158 C. proc. civ., soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, propusă de intimată, nefiind corectă, deoarece ar restrânge accesul la justiţie al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de soluţionare a recursului declarat de A.O. împotriva Hotărârii nr. 789 din 7 decembrie 2006 a Plenului C.S.M.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2892/2007. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2899/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
