ICCJ. Decizia nr. 2905/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2905/2007
Dosar nr. 243/33/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 243/33 din 8 februarie 2007, reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistriţa-Năsăud, anularea Hotărârii nr. 2433 din 16 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât care calitatea de persoană refugiată, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 152 din 12 martie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bistriţa-Năsăud. A dispus anularea Hotărârii nr. 2433 din 16 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 decembrie 1940 - 15 noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul a făcut dovada situaţiei de refugiaţi a părinţilor săi, acesta născându-se în perioada în care părinţii săi se aflau în refugiu, la Rebrişoara, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Bistriţa-Năsăud, criticând-o în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 8 - 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că : Instanţa de Fond a reţinut greşit că naşterea reclamantului a avut loc în localitatea Poiana Stampei, judeţul Suceava, localitate în care a fost refugiat tatăl reclamantului, respectiv M.I., deşi în realitatea reclamantul s-a născut în localitatea Rebrişoara, judeţul Suceava; că localitatea Rebrişoara, judeţul Suceava, în perioada 1940 - 1945 făcea parte din teritoriul cedat al Ardealului de Nord, iar nu din teritoriul neocupat al României, cum de asemenea greşit a reţinut Instanţa; că din declaraţiile martorilor rezultă doar refugiul tatălui reclamantului, fără nici un alt membru al familiei, fără să rezulte nici cauza care a determinat respectivul refugiu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, probele depuse de reclamant pentru susţinerea acţiunii sunt insuficiente şi contradictorii şi nu confirmă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana – cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute în art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi în lipsa acestor acte, prin declaraţii de martori.
Legea instituie aşadar regula potrivit căreia, dovada persecuţiei etnice se face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi numai în lipsa acestor acte, în mod subsidiar, situaţia în care s-a materializat persecuţia poate fi dovedită cu declaraţii de martori.
Din copiile xerox ale declaraţiilor autentificate ale martorilor G.A. şi C.O. rezultă doar refugiu tatălui reclamantului şi nu al unui alt membru de familie, pentru perioada 1940 - 1944; nu rezultă cauza care a determinat plecarea în refugiu a numitului M.I. şi nici faptul că, martorii la rândul lor au calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000.
Se reţin şi contradicţiile care rezultă din înscrisurile depuse la dosar cu privire la locul naşterii reclamantului, faţă de locul refugiului părintelui său, locul refugiului - Poiana Stampei, judeţul Suceava, locul naşterii - Rebrişoara, judeţul Bistriţa-Năsăud, Instanţa reţinând că „reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, respectiv 21 decembrie 1941 în Rebrişoara" (dosar de fond fila 19 verso alin. (3) şi (5)), ca şi cu privire la stabilirea calităţii de refugiat a reclamantului „pentru perioada cuprinsă între 15 decembrie 1940 - 15 noiembrie 1944", în condiţiile în care reclamantul s-a născut la data de 21 decembrie 1941 (dosar de fond filele 12 şi 19 verso alin. (6)).
Hotărând în baza unui probatoriu incomplet, neconcludent, fără a stabili cu claritate împrejurările invocate de reclamant cu privire la starea de fapt, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Or, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat şi pentru înlăturarea contradicţiilor este necesară rejudecarea cauzei, Instanţa urmând a pune în discuţia părţilor, administrarea probei cu înscrisuri (solicitarea de relaţii de la A.N. – D.J., etc.), precum şi a oricăror alte probe ce vor fi precizate de părţi, dacă acestea sunt de natură să lămurească aspectele deduse judecăţii.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în temeiul art. 313 C. proc. civ., va fi trimisă cauze aceleiaşi Instanţe, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 152 din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi Instanţe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2906/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
