ICCJ. Decizia nr. 2934/2007. Contencios. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2934/2007
Dosar nr. 4366/1/2007
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul M.A.G. a solicitat anularea deciziei pronunţată în Dosarul nr. 418/2002 de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, fiind nemulţumit de soluţia de respingere a cererii prin care a solicitat recunoaşterea acestei calităţi.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că în perioada 1986 - 1989 i-a fost afectată sănătatea, datorită stresului acumulat ca urmare a măsurilor luate împotriva sa. Completându-şi acţiunea, a mai arătat că urmare persecuţiilor politice la care a fost supus datorită activităţii anticomuniste a fost nevoit să-şi schimbe numele, fiind împiedicat de organele de securitate să lucreze în meseria în care fusese şcolarizat şi obligat să-şi schimbe locul de muncă, presiunea psihică la care a fost supus conducând la îmbolnăvirea sa. Se consideră îndreptăţit să beneficieze de prevederile OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa nr. 55 din 28 martie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul M.J.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Instanţa de Fond a reţinut următoarele:
La 12 mai 2005, pârâta Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a respins cererea reclamantului, constatând că nu s-au produs dovezi privind condamnarea sau supunerea la măsuri administrative abuzive din motive politice.
După sesizarea instanţei de judecată, la 11 noiembrie 2005, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin.(1) pct.1, pentru ca reclamantul să depună diligenţe şi să obţină relaţii suplimentare de la C.N.S.A.S. care, cu adresa nr. 2134/2001 comunicase că nu se finalizase verificarea documentelor privindu-l pe reclamant.
Dispunându-se repunerea pe rol în vederea constatării perimării, la termenul stabilit pentru 21 februarie 2007, reclamantul a susţinut, că a fost împiedicat de a stărui în judecarea pricinii datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa. Faţă de susţinerile reclamantului, Instanţa a acordat un nou termen de judecată pentru ca acesta să facă dovada împrejurărilor invocate, în raport cu care să se poată pronunţa asupra întreruperii cursului perimării, conform dispoziţiilor art. 250 alin. (3) C. proc. civ.
La termenul stabilit, reclamantul a depus la dosarul cauzei xerocopiile unor bilete de externare şi alte documente medicale pe care Instanţa fondului nu le-a luat în considerare, apreciind că împrejurarea că reclamantul a fost internat în spital, de mai multe ori, nu l-a împiedicat în mod insurmontabil pe acesta să-şi îndeplinească obligaţiile procedurale şi să solicite repunerea cauzei pe rol, în perioada de 1 an cât dosarul a rămas în nelucrare.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamantul M.A.G., care consideră că soluţia Instanţei de Fond reprezintă o „culpă comună".
Recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
De asemenea, art. 250 alin. (3) din acelaşi cod prevede că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
În cauză, se observă că Instanţa de Fond a făcut o apreciere corectă asupra împrejurării că reclamantul nu a stăruit în judecata pricinii, internarea în spital nefiind de natură să-l împiedice pe reclamant să solicite repunerea pe rol, în termenul de un an pe care l-a avut la dispoziţie.
Astfel, perimarea ca sancţiune procedurală faţă de culpa reclamantului de a lăsa pricina în nelucrare a intervenit, potrivit dispoziţiilor legii, la împlinirea termenului de un an.
Se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.G. împotriva sentinţei nr.55 din 28 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2936/2007. Contencios. Sancţiune pentru... → |
|---|
