ICCJ. Decizia nr. 2939/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2939/2007
Dosar nr. 89/39/2007
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 ianuarie 2007, reclamantul S.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, să se dispună anularea Hotărârii nr. 172 din 19 decembrie 2006, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece în perioada 1941 - 1944 s-a refugiat din satul Şipotele Sucevei (în prezent pe teritoriul Ucrainei) în localitatea Izvoarele Sucevei ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate.
Prin sentinţa nr. 44 din 12 martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului S.P., a anulat Hotărârea nr. 172 din 19 decembrie 2006, emisă de pârâta C.J.P. Suceava, stabilind că reclamantul are calitatea de refugiat şi de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 01 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a se pronunţa în acest sens Instanţa de Fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a refugiat în România datorită persecuţiilor etnice la care era supusă populaţia de etnie română. Instanţa de Fond a considerat ca fiind pertinentă susţinerea reclamantului, potrivit căreia, la reconstituirea actelor de stare civilă în anul 1956, părinţii acestuia au declarat ca loc de naştere localitatea Izvoarele Sucevei, de frica represaliilor regimului comunist.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu dovedeşte cu acte oficiale refugierea sa şi a familiei sale din localitatea Şipotele Sucevei din fosta U.R.S.S., în România.
De asemenea, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, care ar fi determinat refugierea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, probată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Totodată, potrivit prevederilor art. 61 din ordonanţa menţionată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu actele oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, se constată că Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în anul 1939 în localitatea Şipotele Sucevei (situată în prezent pe teritoriul Ucrainei) de unde s-a refugiat în luna martie 1944, împreună cu familia, în localitatea Izvoarele Sucevei.
Nu sunt motive pentru ca reclamantul să fie înlăturat de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Rezultă că sentinţa atacată este temeinică şi legală, recursul declarat urmând a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava împotriva sentinţei civile nr. 44 din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2007. Contencios. Sancţiune pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2952/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
