ICCJ. Decizia nr. 2954/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2954/2007
Dosar nr. 10756/2/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 decembrie 2006, reclamantul Cîrniciu Stere a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, anularea hotărârii nr. 4698 din 13 octombrie 2006 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 662 din 1 martie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 iulie 1944 – 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prevederile OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, nu disting şi nu solicită ca persoana care a avut de suferit persecuţii din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării, fiind necesară doar naşterea acesteia în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Astfel, a mai arătat Instanţa, reclamantul care s-a născut la data de 17 iulie 1944 beneficiază de prevederile legii sus-menţionate, părinţii săi fiind strămutaţi la data de 16 iunie 1942 ca urmare a Tratatului de la Craiova semnat în anul 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Călăraşi, solicitând casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut că la data strămutării părinţilor săi, reclamantul nu era născut şi nici conceput, astfel încât greşit a reţinut Instanţa de Fond că are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod corect Instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, întrucât consecinţele nefavorabile şi prejudiciile pe care le-a suferit familia, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: copia de pe Situaţia de avere imobilă rurală a locuitorului D.C. (tatăl reclamantului), copia extras de pe tabelul cu refugiaţii din comuna Uzunga - Arman şi acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia Instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 662 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 2952/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2957/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|