ICCJ. Decizia nr. 2937/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2937/2007
Dosar nr.844/36/2007
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 06 martie 2007, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., să se dispună anularea Hotărârii nr. 5824 din 31 august 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta P.E. a arătat, în esenţă, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de legea menţionată, pe considerentul că s-a născut la 15 februarie 1942 în localitatea Ciucurova, judeţul Tulcea, după ce părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în anul 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 216/ CA din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 5824 din 31 august 2006 emisă de pârâta C.J.P.T., stabilind reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens Instanţa de Fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940, reclamanta născându-se în perioada de refugiu.
Instanţa de Fond a mai reţinut că textul legal aplicabil OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu exclude în mod expres copiii născuţi în timpul strămutării de la beneficiul drepturilor compensatorii acordate,îngrădirea libertăţilor părinţilor răsfrângându-se implicit şi asupra copiilor.
Totodată, s-a apreciat că adresele M.J. şi C.N.P.A.D.A.S., invocate de pârâtă, reprezintă o corespondenţă administrativă în legătură cu interpretarea dispoziţiilor legii.
Instanţa de Fond a concluzionat că beneficiază de drepturile compensatorii acordate potrivit legii şi copii născuţi în timpul refugiului părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi ne temeinicie.
Recurenta consideră că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000 deoarece, fiind născută în anul 1942, nu poate fi considerată că a fost strămutată. La data când a avut loc schimbul de populaţii între Bulgaria şi România reclamanta nu era născută pentru a se putea susţine că a avut alt domiciliu pe care a fost obligată să-l schimbe.
Totodată, recurenta mai susţine că Tratatul româno - bulgar încheiat la Craiova în 1940 a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni de la schimbul instrumentelor de ratificare, astfel că nu se poate susţine că la data naşterii reclamantei acest tratat mai producea efecte, pentru a acorda reclamantei statutul de persoană strămutată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente, în raport cu susţinerile recurentei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Ciucurova, judeţul Tulcea, la data de 15 februarie 1942, după ce părinţii acesteia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
În cauză, se observă că reclamanta P.E. a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populaţii reglementat prin Tratatul încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Astfel, din extrasul de pe tabelul cu evacuaţii din Cadrilater aflat la dosarul de fond, coroborat cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă că tatăl reclamantei, M.Ş. a fost evacuat din localitatea R.C., în anul 1940.
Ca urmare, nu se poate refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub motivaţia că s-a născut la 15 februarie 1942, după strămutarea părinţilor săi.
Rezultă că soluţia pronunţată de Instanţa de Fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 216/ CA din 2 aprilie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2931/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2941/2007. Contencios. Expropriere. Recurs → |
|---|
