ICCJ. Decizia nr. 2961/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2961/2007
Dosar nr. 96/33/2007
Şedinţa publică din 8 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2007, reclamanta J.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 20848 din 17 ianuarie 2007 şi stabilirea calităţii de refugiat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 80 din 13 februarie 2007 a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 28 februarie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut că, reclamanta fiind născută în localitatea de refugiu a părinţilor săi, deci pe teritoriu aparţinând Statului Român, nu a suferit vreo persecuţie etnică din cele cuprinse în alin. (1) al Legii nr. 189/2000.
Analizând cauza sub aspectul probelor administrate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte prezenta cauză, se constată că Instanţa de Fond a soluţionat litigiul exclusiv pe baza declaraţiilor autentice a doi martori care sunt rude ale reclamantei, fără a solicita acesteia să depusă şi acte de stare civilă.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor Legii nr. 189/2000 şi pentru a vedea astfel dacă intimata - reclamantă este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii, întrucât singurele probe administrate nu sunt pe deplin convingătoare, este necesară suplimentarea probatoriului cu acte de stare civilă şi declaraţiile a doi martori care nu sunt rude cu reclamanta şi care să probeze că ei înşişi sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de legea menţionată.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 80 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2963/2007. Contencios. Conflict de... → |
|---|
