ICCJ. Decizia nr. 3020/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3020/2007
Dosar nr. 5042/33/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 12 aprilie 2006, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19686 din 20 februarie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 243 din 25 mai 2006 a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că, în absenţa de la dezbateri atât a reclamantei cât şi a martorilor admişi pentru suplimentarea probatoriilor, nu s-au făcut alte dovezi faţă de cele avute în vedere de pârâtă la emiterea hotărârii contestate.
Admiţând recursul declarat de reclamanta P.I., împotriva acestei sentinţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3539 din 19 octombrie 2006, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, instanţei de fond cu îndrumarea de a suplimenta probatoriile în vederea stabilirii cu certitudine a situaţiei de fapt deduse judecăţii.
Soluţionând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 164 din 19 martie 2007, a admis acţiunea reclamantei P.I., a anulat hotărârea emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 februarie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2005.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor precum şi actele de stare civilă ale reclamantei fac dovada refugiului acesteia, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu în zona rămasă sub autoritatea Statului Român după Dictatul de la Viena, respectiv în oraşul Turda, reintrarea având loc în anul 1945.
Instanţa a reţinut de asemenea că probele testimoniale administrate în fond după casare, respectiv declaraţiile martorilor P.V. şi G.I., confirmă la rândul lor strămutarea reclamantei, ca urmare a persecuţiei etnice suferite, în acest sens pledând şi copiile sentinţelor civile nr. 222 din 8 mai 2006 şi nr. 79 din februarie 2007 prin care Curtea de Apel Cluj a recunoscut surorilor reclamantei, T.F. şi T.I., calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj invocând, pe de o parte, insuficienţa probelor administrate în cauză, iar pe de altă parte neconcordanţa dintre declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă şi datele ce rezultă din dosarele celorlalţi membrii ai familiei.
În acest context s-a susţinut că probele testimoniale administrate în cauză nu au fost cercetate cu atenţia impusă de împrejurarea că, în opinia recurentei, „la nivelul judeţului Cluj se întocmesc lunar sute de dosare cu martori mincinoşi".
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de dispoziţiile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: d) a făcut parte din detaşamente de muncă forţată".
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 74 din HG nr. 127/2002, cu acte eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, faţă de menţiunea făcută în adresa nr. C/425 din 31 ianuarie 2005, eliberată de Arhivele Naţionale, potrivit căreia documentele privind evidenţa refugiaţilor din perioada 1940- 1945, nu s-au păstrat în integritatea lor, în mod logic s-a recurs la posibilitatea legală a probei cu martori.
Cum cei trei martori au fost unanimi în susţinerile lor, atât cele conţinute în declaraţiile autentificate cât şi cele făcute nemijlocit, în faţa instanţei, iar aceste depoziţii sunt relatate motivul, împrejurările şi perioada refugiului intimatei-reclamante, soluţia instanţei de fond este în concordanţă cu materialul probator administrat şi prin urmare temeinică şi legală.
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. , nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 164 din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3021/2007. Contencios → |
|---|
