ICCJ. Decizia nr. 3014/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3014/2007
Dosar nr. 1126/30/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4362 din 25 aprilie 2006, Judecătoria Timişoara a respins ca nefondată acţiunea formulată de SC C.I. SRL în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timişoara şi Prefectura judeţului Timiş, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 1 din 31 octombrie 2002 emis în favoarea Primăriei Municipiului Timişoara pentru 50 ha. şi 7000 mp, teren cu vegetaţie forestieră; obligarea Prefecturii Timiş să emită un nou titlu în care să nu fie inclusă suprafaţa de 4 ha şi 3480 mp din tarlaua 213 parcela Pd 1/1 – Up. VIII şi UA – 55 B, înscrisă în C.F. 138525 Timişoara.
S-a reţinut pentru aceasta că nu s-a făcut dovada nici unei cauze de nulitate absolută din cele prevăzute de art. III lit. a)-i) din Legea nr. 169/1997, modificată de Legea nr. 247/2005.
În recursul declarat de SC C.I. SRL, recurenta a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 1016 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea şi completarea HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judecătoriei Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
Investită cu soluţionarea acestei excepţii Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia, a constatat nelegalitatea HG nr. 1016/2005 în partea privind imobilul înscris în C.F. 72740 nr. top 3565/1/3/2 anexa 2 „Inventarul bunurilor care aparţine domeniului public al municipiului Timişoara poziţia 32591 şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
S-a reţinut pentru aceasta că imobilul în cauză a aparţinut Statului Român în proprietatea căruia a fost intabulat din 1992, astfel încât trecerea lui în proprietatea publică a Municipiului Timişoara s-a făcut nelegal şi cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Guvernul României şi Primarul Municipiului Timişoara care au susţinut în esenţă că HG nr. 1016/2006 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi în raport de care reclamanta nu a făcut dovada vătămări într-un drept recunoscut de lege, atâta timp cât nu deţine niciun titlu de proprietate.
Recursurile sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Potrivit acestei text, legalitate actului administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepţie numai în situaţia în care de acest act administrativ depinde soluţionarea în fond a litigiului.
Cu alte cuvinte, actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie numai în situaţia cu care de acest act administrativ depinde soluţionarea în fond a litigiului.
Cu alte cuvinte, actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie condiţie prealabilă, obligatorie.
Cum în cauză, actul a cărui anulare face obiectul acţiunii în fond, este titlul de proprietate emis cu mult anterior HG a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie, rezultă cu evidenţa că nu este întrunită cerinţa prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca soluţionarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe excepţie respectiv HG nr. 1016/2006.
Fără a se preocupa de îndeplinirea cerinţelor legale menţionate, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, a admis excepţia de nelegalitate reţinând exclusiv că emiterea HG nr. 1016/2006 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, pronunţând astfel o hotărâre vădit nelegală şi netemeinică.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Primarul Municipiului Timişoara şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 40 din 21 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge excepţia de nelegalitate invocată de SC C.I. SRL.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3012/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3016/2007. Contencios → |
|---|
