ICCJ. Decizia nr. 3048/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3048/2007
Dosar nr. 2110/2/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice solicitând constatarea nulităţii absolute a Ordinului nr. 250 din 15 februarie 2006, emis de către ministrul finanţelor publice.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esenţă că este funcţionar public cu funcţie de conducere, în raporturi de serviciu cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de director executiv la D.G.F.P. Giurgiu iar la data de 16 februarie 2006 a primit la sediul D.G.F.P. Giurgiu, prin fax, Ordinul nr. 250 din 15 februarie 2006 emis de către ministrul finanţelor publice, în preambulul căruia se face referire la propunerea conţinută in Raportul Comisiei de disciplină transmis Direcţiei generale a politicilor şi resurselor umane din cadrul M.F.P nr. 550927/2006, din care rezultă că ar fi săvârşit două fapte „ce pot fi reţinute ca abateri disciplinare" şi anume, neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credală a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu şi neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor, prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004.
S-a arătat faptul că în cuprinsul ordinului nu este menţionată data săvârşirii faptelor, nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile şi, de asemenea, nu este menţionat termenul în care actul administrativ poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ fiind lovit de nulitate absolută.
De asemenea, reclamantul mai susţine că nu a fost respectat termenul prevăzut de lege pentru aplicarea sancţiunilor, astfel încât sesizarea făcută este tardivă întrucât sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor disciplinare".
Fapta reţinută, ca abatere disciplinară, referitoare la presupusa neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat ale biletului de stat pe anul 2004 a fost, în mod evident, săvârşită in cursul anului 2004. Reclamantul a susţinut că, chiar dacă fapta ar fi fost săvârşită în ultima zi a anului, 31 decembrie 2004, dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare pentru această faptă s-a prescris la data de 30 iunie 2005.
De asemenea, în ceea ce priveşte fapta reţinută, ca presupusă abatere disciplinară, referitoare la presupusa neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credală a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, această faptă nu există, deoarece întreaga suma datorată de această societate comerciala, aflată în stare de faliment, a fost declarată şi inclusă pe tabelul definitiv de distribuţie a creanţelor.
Declararea creanţei precum şi completarea declaraţiei de creanţă au fost făcute în termen legal, prin depunerea de către AFP GIURGIU, a unei cereri completatoare Ia Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 46/JS/2004, cu nr. 34125, la data de 29 iunie 2005, aşa cum rezultă din actele existente la dosarul de cercetare disciplinară.
Reclamantul mai arată că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) din HG 1210/2003, „sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de doua luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară şi faţă de norma imperativă conţinută în dispoziţia legală arătată, sesizarea comisiei a fost făcută tardiv, după trecerea a mai mult de doua luni de la data săvârşirii faptelor sesizate.
In ceea ce priveşte fondul cauzei, reclamantul arată că Ordinul de sancţionare este netemeinic deoarece nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa. In ceea ce priveşte fapta referitoare la presupusa neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credala a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, această faptă nu există.
Toate obligaţiile fiscale ale debitoarei R. SA au fost declarate în procesul de faliment, în termen legal, la data de 29 iunie 2005, fiind înscrise în tabloul definitiv al creanţelor.
Fapta de întârziere a formulării cererii de completare a creanţei nu îi este imputabilă, ca director executiv şi şef al instituţiei, deoarece în atribuţiile de serviciu nu intră îndeplinirea faptelor materiale şi actelor preparatorii în vederea formulării cererii completatoare.
Mai susţine reclamantul că ordinul de sancţionare este nelegal deoarece, în legătura cu presupusele fapte reţinute în sarcina sa, nu sunt întrunite elementele răspunderii disciplinare, prevăzute de art. 64 şi art. 65 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999.
Ordinul de sancţionare este nelegal şi pentru lipsa individualizării sancţiunii disciplinare, in conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din HG nr. 1210/2003.
In aceste condiţii, reclamantul a apreciat că aplicarea sancţiunii disciplinare de trecere temporară, pe termen de trei luni, într-o funcţie publică inferioară, este o sancţiune care se aplică numai pentru fapte grave, fiind cea mai gravă sancţiune disciplinară, imediat după destituirea din funcţia publică, iar în cazul de faţă nu se impunea .
Prin sentinţa civilă nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamantului.
In motivarea soluţiei de admitere pronunţată, Curtea a reţinut faptul că cele două fapte imputate reclamantului au fost menţionate în Ordinul contestat iar descrierea lor în amănunt s-a făcut în Raportul întocmit de Comisia de disciplină, întrucât legea se referă la descrierea faptei în ansamblul său şi nu la obligativitatea menţionării exprese a datei sau locului săvârşirii faptei.
Instanţa a reţinut că nemenţionarea termenului, în care actul administrativ poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ, nu poate duce la nulitatea ordinului atacat, pe de o parte, pentru că în cuprinsul Ordinului se menţionează că împotriva sancţiunii disciplinare aplicate reclamantul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, conform art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar pe de altă parte, pentru că reclamantul a formulat acţiune în contencios administrativ în termenul prevăzut de lege şi deci nu a fost vătămat prin nemenţionarea expresă a termenului în care se putea introduce această acţiune.
Curtea a constatat neîntemeiată critica reclamantului cu privire la tardivitatea sesizării în legătură cu sancţiunea disciplinară referitoare la neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor încasate la bugetul de stat pe anul 2004, având în vedere că se reţine ca temei Decizia nr. 12 din 11 mai 2005 a Direcţiei de Control ulterior Giurgiu a Camerei de Conturi a Judeţului Giurgiu, ale cărei constatări şi concluzii sunt redate pe larg în Raport, şi în raport de data controlului, 11 mai 2005, actul de sesizare înregistrat la data de 29 iunie 2005 este făcut în termenul de două luni prevăzut de lege.
Referitor la cealaltă faptă, aşa cum s-a reţinut, fapta de neînscriere la masa credală a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, în urma deschiderii reorganizării judiciare şi a falimentului acestei societăţi, nu poate fi susceptibilă a fi considerată săvârşită decât la momentul producerii consecinţei vătămătoare urmare a neexecutării acestei obligaţii.
Curtea a reţinut că până la data emiterii ordinului de sancţionare nu s-a făcut dovada că s-a încheiat procedura falimentului debitoarei SC R. SA Giurgiu, şi că declaraţia de creanţă depusă la data de 29 iunie 2005, după data pronunţării încheierii din data de 12 aprilie 2005, nu ar fi fost luată în considerare de către Tribunalul Giurgiu, cu consecinţa prejudicierii bugetului statului.
În ceea ce priveşte neregularitatea sesizării Comisiei de disciplină, Curtea reţine că în mod corect membrii Comisiei au apreciat că expertul asistent din cadrul Corpului de control al ministrului finanţelor publice a avut împuternicirea ministrului să sesizeze Comisia de disciplină.
Împotriva sentinţei civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal Ministerul Finanţelor Publice prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi casarea cu trimitere spre rejudecare in temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru a fi analizata pe fond temeinicia aplicării sancţiunii pentru fapta reclamantului de a fi organizat şi condus incorect evidenta contabilă si analitică a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004.
A învederat recurentul că instanţa de fond in mod nelegal a apreciat că dreptul de a aplica sancţiunea disciplinară pentru abaterea disciplinară constând in „neglijenţa repetată in rezolvarea lucrărilor prin organizarea si conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004", este prescris extinctiv, întrucât nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, referitor la întreruperea cursului prescripţiei, datorită sesizării Comisiei de disciplină si desfăşurării anchetei disciplinare.
Astfel, termenul de prescripţie a început să curgă la data emiterii Deciziei nr. 12 din 11 mai 2005 de către Direcţia de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Giurgiu, cum in mod corect a reţinut instanţa, iar Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a fost sesizată la data de 20 iunie 2005, in termenul de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 si de art. 35 alin. (6) din HG nr. 1210/2003. Sancţiunea a fost aplicată la data de 15 februarie 2006, insă acest lucru este lipsit de relevanta, deoarece desfăşurarea anchetei administrative a întrerupt cursul prescripţiei, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
In ce priveşte analiza fondului faptei de organizare si conducere incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004, s-au arătat de către recurent următoarele:
Prin Decizia nr. 12 din 11 mai 2005 a Direcţiei de Control Financiar Ulterior Giurgiu, Camera de Conturi Giurgiu a stabilit că C.G. este răspunzător de organizarea corecta a evidenţei contabile sintetice si analitice a veniturilor de încasat la bugetul de stat conform OMFP nr. 520/2003, in vederea stabilirii cu exactitate a corectitudinii soldurilor pe fiecare contribuabil, şi de justificarea diminuării soldurilor cu Nota Contabila nr. 1 din 29 martie 2004 prin care s-a stornat suma de 418.840.116.319 lei vechi, reprezentând sold cont 220.31 „debitori ai bugetului de stat" si 531.31 „venituri de realizat", cu documente justificative de la AFP-urile care au transmis situaţiile centralizatoare.
Potrivit constatărilor Curţii de Conturi, evidenta contabilă sintetică si analitică a veniturilor de încasat ale bugetului de stat nu a fost organizată si nu se ţine în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991. Se precizează, de asemenea, ca la începutul anului 2004 s-a constatat o neconcordanţă între soldul iniţial al contului 220.31 înregistrat în fişele pe plătitor, şi soldul contului 220.31 existent in evidenta contabila, La stabilirea răspunderii in sarcina directorului executiv s-a ţinut cont de Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii veniturilor bugetare, potrivit cu care această răspundere revine ordonatorului de credite, deci directorului executiv.
In concluzie, din analiza actelor existente şi a faptelor menţionate, reclamantul C.G. a dat dovada de neglijenţă repetată in rezolvarea lucrărilor prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile si analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe 2004.
În ce priveşte a doua faptă, cea de neînscriere la masa credală a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, in urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare si a falimentului, s-a precizat de recurent că, conform art. 7, coroborat cu art. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin OMFP nr. 1820/2003, directorul executiv al D.G.F.P. Giurgiu, dl. C.G., avea obligaţia dispunerii inspecţiei fiscale de fond la SC R. SA, in vederea clarificării cuantumului obligaţiilor fiscale ale contribuabilului intrat sub incidenţa Legii nr. 64/1995, până la data de 14 decembrie 2004, data fixată de instanţa pentru definitivarea tabelului creanţelor.
Sub acest aspect, s-a arătat că deşi raportul de inspecţie fiscală privind modul de constituire si virare a obligaţiilor fiscale către bugetul de stat la SC R. SA, in urma căruia a rezultat un total general de plată în sumă de 28.783.703.883 lei vechi, a fost finalizat la 7 octombrie 2004, tabelul provizoriu de creanţe cuprinzând datoriile SC R. SA pana la data de 22 februarie 2005 si tabelul definitiv al creanţelor anexat încheierii Tribunalului Giurgiu din data de 21 iunie 2005, precizează că A.F.P. Giurgiu este înscrisă la masa credală doar suma de 11.748.288.092 lei vechi.
Recursul este nefondat.
Ordinul nr. 250 din 11 aprilie 2006 emis de ministrul finanţelor publice prin care s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului C.G., director executiv al D.G.F.P. Giurgiu, cu trecerea pe o perioadă de trei luni într-o funcţie publică inferioară, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, conform art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, a fost în mod corect anulat de instanţa de fond, întrucât pentru prima faptă reţinută ca abatere disciplinară, cea de neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004, a intervenit prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi art. 35 alin. (6) din HG nr. 1210/2003, sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor disciplinare.
În cauză, abaterea disciplinară constând în neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea şi conducerea incorectă a evidenţei contabile şi analitice a veniturilor de încasat la bugetul de stat pe anul 2004 a fost săvârşită cel mai târziu la data de 31 decembrie 2004, data încheierii exerciţiului financiar corespunzător anului 2004, iar sancţiunea disciplinară a fost aplicată la 15 februarie 2006, mult peste termenul de 6 luni de la data săvârşirii abaterii prevăzut de lege. Nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, întrucât nu este permis a se considera, pe cale de analogie, fiind vorba de o normă de strictă aplicare, că sesizarea Comisiei de disciplină are aceleaşi efecte juridice ca introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Cât priveşte a doua faptă, cu caracter disciplinar, reţinută în sarcina reclamantului, cea de neînscriere la masa credală a tuturor obligaţiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, în urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului acestei societăţi, se observă că ea nu poate fi considerată săvârşită decât la momentul producerii consecinţei vătămătoare ce derivă din neexecutarea unei asemenea o obligaţii.
Or, în dosarul nr. 46/JS/2004 a Tribunalului Giurgiu, în care s-a dispus intrarea debitoarei SC R. SA în procedura de faliment, potrivit adresei nr. 50 din 2 mai 2007 a SC M.C. SRL Giurgiu, lichidatorul judiciar al SC R. SA, A.F.P. Giurgiu, ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, figurează înscrisă în tabelul definitiv consolidat de creanţe cu suma de 3.242.820,9558 lei ( RON ) cu rangul de prioritate 3, această sumă reprezentând datoriile persoanei juridice aflate în stare de faliment faţă de bugetul general consolidat, stabilite prin raportul de inspecţie fiscală nr. 14058 din 26 mai 2005.
In aceste condiţii, reţinând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate şi că în mod corect prin hotărârea atacată s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea actului administrativ de sancţionare disciplinară atacat, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (succesorul Ministerului Finanţelor Publice ) împotriva sentinţei civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3049/2007. Contencios → |
|---|
