ICCJ. Decizia nr. 3055/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3055/2007
Dosar nr. 32706/3/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul P.O., cetăţean turc, a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Străini solicitând anularea deciziei de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România şi obligarea pârâtei să-i elibereze documentele ce atestă acest fapt.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 8 martie 2006 a formulat cerere pentru stabilirea domiciliului în România, însoţită de toate documentele justificative, conform OUG nr. 194/2002, însă prin adresa nr. 50214/BF/SIV din 2 august 2006 i s-a adus la cunoştinţă că cererea sa a fost respinsă întrucât nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. c) şi f), respectiv nu a făcut dovada asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei soluţii, reclamantul a formulat plângere şi a solicitat reanalizarea dosarului depus, întrucât a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege, iar prin adresa nr. 246004DD/IV din 25 august 2006, pârâta i-a comunicat faptul că în urma reanalizării dosarului s-a constatat că este asigurat la sistemul naţional de asigurări sociale, însă este menţinută soluţia dată de respingere a cererii de stabilire a domiciliului sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002.
Reclamantul a formulat împotriva acestei din urmă dispoziţii plângere la instanţă şi a susţinut că s-a produs o eroare în luarea deciziei de respingere a cererii sale că nu i s-au comunicat motivele luării deciziei, că nu a săvârşit nici o faptă de natură penală sau de orice natură, este căsătorit şi are un copil minor şi nu a avut niciodată vreo interdicţie de intrare pe teritoriul României.
Prin sentinţa civilă nr. 4783 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Reclamantul a formulat precizare la acţiuni prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro pentru prejudiciul adus onoarei, reputaţiei şi prestigiului său.
Prin sentinţa civilă nr. 505 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre şi în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a admis excepţia de tardivitate invocată de pârâta Autoritatea pentru Străini, reţinând faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 7 august 2006 iar sesizarea instanţei a avut loc la data de 28 septembrie 2006, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii de recurs a fost invocată greşita interpretare a instanţei de fond dată art. 73 alin. (3) din ordonanţa privind regimul străinilor în România, deoarece în opinia recurentului sensul acestei dispoziţii legale priveşte posibilitatea străinului căruia i se soluţionează nefavorabil o cerere de stabilire a domiciliului în România de a formula contestaţie pe calea contenciosului administrativ şi nu de a formula acţiune la instanţa de contencios administrativ.
Pentru a se observa diferenţele între cele două situaţii s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (1) din OUG nr. 194/2002.
În acest context recurentul a subliniat că în raport de răspunsul autorităţii intimate din data de 25 august 2006 (primit la 31 august 2006) la contestaţia formulată la prima soluţie de respingere a cererii sale, acţiunea în justiţie a fost formulată în termenul legal de 30 de zile.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea pentru Străini a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) teza a I-a C. proc. civ. avându-se în vedere că nu s-a intrat în cercetarea fondului, pentru cele ce se vor puncta în continuare.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 28 septembrie 2006 (dosar nr. 32706/3/CA/2006) P.O. a contestat Decizia de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România emisă de Autoritatea pentru Străini.
Cu motivarea lipsei dovezilor privind asigurarea de sănătate, în temeiul art. 70 alin. (1) lit. c) şi lit. f) din OUG nr. 194/2002 modificată şi completată, autoritatea competentă a respins cererea formulată de reclamant la data de 8 martie 2006 pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România, acest răspuns fiind cuprins în adresa nr. 50214/BF/S.IV din 2 august 2006.
Prin adresa nr. 246004/DD/IV din 25 august 2006 (primită de reclamant la 31 august 2006 conform dovezii existente la fila 7 verso din dosarul Tribunalului Bucureşti) Autoritatea pentru Străini a soluţionat contestaţia formulată împotriva rezolvării datate 2 august 21006 în sensul menţinerii soluţiei de respingere a solicitării făcute pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 70 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 194/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002 modificată şi completată cetăţeanul străin poate contesta pe calea contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, Decizia de respingere a cererii pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România.
Sensul neechivoc al textului legal, aşa cum rezultă din forma în care este exprimat cât şi din economia întregului act normativ în discuţie, este acela că partea interesată poate adresa plângere prealabilă la emitentul deciziei.
În speţă, adresa nr. 246004/DD/IV din 25 august 2006 are valoarea unei soluţii date recursului administrativ exercitat de reclamant, în termenul de 30 de zile, împotriva deciziei de respingere a cererii de aprobare a stabilirii domiciliului în România.
Interpretarea abordată de judecătorul fondului cu privire la art. 73 alin. (3) din ordonanţă face inutilă exercitarea plângerii prealabile, ceea ce nu poate fi acceptat câtă vreme textul legal nu conţine sintagma „la instanţa de contencios administrativ" ci acea „pe calea contenciosului administrativ", ceea ce presupune fără dubiu formularea unei plângeri prealabile administrative.
În aceste condiţii, având în vedere că răspunsul autorităţii intimate a fost emis la 25 august 2006 şi comunicat efectiv recurentului la 31 august 2006, acţiunea înregistrată la instanţă la data de 28 septembrie 2006 şi sub imperiul Legii nr. 554/2004 nu este tardiv formulată, aşa cum eronat a apreciat judecătorul fondului.
Ca urmare, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei specializate a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.O. împotriva sentinţei civile nr. 505 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3059/2007. Contencios → |
|---|
