ICCJ. Decizia nr. 3049/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3049/2007
Dosar nr. 2204/2/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL EDUCAŢIEI şi CERCETĂRII şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI TELEORMAN solicitând anularea evaluării efectuată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Teleorman cu privire la activitatea sa profesională desfăşurată în calitate de director de unitate şcolară, anularea Ordinului nr. 5481 din 17 noiembrie 2005 emis de MEC pe baza evaluării efectuată de ISJ Teleorman şi pe cale de consecinţă să se dispună reintegrarea sa în funcţia de director al Grupului Şcolar Agricol „Sf. Haralambie" din municipiul Turnu Măgurele.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului Teleorman la plata salariului de care a fost lipsită pe perioada 17 noiembrie 2005 până la data reintegrării efective, sumă ce urmează a fi reactualizată pe baza indicilor de inflaţie, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în baza contractului individual de muncă a fost încadrată în funcţia de Director general al Grupului Şcolar Agricol „Sf.Haralambie" din municipiul Tr.Măgurele, funcţie pe care a deţinut-o şi anterior anului 2004, în baza contractului de management educaţional încheiat în anul 1999 cu ISJ Teleorman, ca urmare a promovării concursului organizat şi a emiterii de către MEC a Ordinului 3403 din 10 martie 1999 pentru o perioada de 4 ani.
La data de 10 martie 2004, valabilitatea contractului de management a expirat, continuând să desfăşoare aceeaşi activitate de Director, în baza contractului individual de munca 2365 din 3 septembrie 2004.
In data de 5 octombrie 2005, în mod cu totul inopinat, a sosit la sediul unităţii o comisie şcolară, ca urmare a unor sesizări adresate Inspectoratului Şcolar Teleorman vizând aspecte negative în activitatea sa.
A arătat faptul că membrii comisiei nu i-au adus la cunoştinţa conţinutul sesizărilor şi nici autorii acestora, nu i-au precizat obiectivul controlului şi nici nu i-au permis să-i însoţească, descinderea în incinta şcolii, inclusiv terenul aferent, având loc fără prezenţa sa.
Nota de control întocmită de Comisie a semnat-o cu obiecţiuni şi a exercitat calea de atac la Consiliul de administraţie al ISJ Teleorman, la care nu a primit niciun răspuns.
La data de 18 octombrie 2005 reclamanta a fost invitată la şedinţa Consiliului de administraţie pentru evaluarea activităţii sale profesionale, însă fiind în concediu medical nu s-a putut prezenta iar evaluarea a avut loc în lipsă.
A arătat reclamanta că la data de 17 noiembrie 2005, în baza Hotărârii nr. 138 din 12 octombrie 2005 adoptată de Consiliul de Administraţie al ISJ Teleorman, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a emis Ordinul nr. 5481 din 17 noiembrie 2005 prin care este eliberata din funcţie, ordin considerat nelegal întrucât la baza raporturilor de munca nu a existat un contract de administrare sau de management, ci un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, supus dispoziţiilor legale din Codul Muncii.
Deoarece nu se face vinovată de săvârşirea nici unei abateri disciplinare sau de alta natură, această modificare unilaterală a contractului de muncă este şi netemeinică, iar in ceea ce priveşte activitatea de director al unităţii şcolare este unanim recunoscută şi dovedită ca fiind foarte bună, prin rezultatele obţinute de elevii acestui liceu şi performanţa de a fi ajuns primul liceu agricol din judeţ, deşi în anul 1999, când a preluat conducerea, era pe punctul de a fi desfiinţat.
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, întrucât acţiunea formulată vizează un act administrativ emis de o autoritate centrală, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 3171 din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că Ordinul de eliberare din funcţie se referă expres la adresa nr. 11292 din 26 octombrie 2005 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Teleorman prin care a fost înaintată documentaţia privind evaluarea activităţii manageriale pentru anul 2004/2005 a directorilor care au luat calificativul „nesatisfăcător", respectiv dosarul de evaluare al reclamantei, astfel încât, deşi ordinul nu menţionează expres, el face trimitere la actele care au stat la baza emiterii sale în care se menţionează motivul pentru care s-a luat Decizia eliberării din funcţie, consecinţa firească, a acestui calificativ, raportul juridic managerial încetând.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C.E., Inspectoratul Şcolar Teleorman şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Teleorman a criticat hotărârea Curţii de Apel, întrucât între dispozitiv şi considerente nu există identitate, respectiv există o eroare materială pe care solicită să o îndrepte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a criticat sentinţa Curţii de Apel pe aceeaşi eroare materială strecurată în hotărâre, dar şi pe fondul pricinii, întrucât instanţa de fond a aplicat greşit legea.
În recursul declarat, C.E. critică sentinţa, întrucât greşit prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului în litigiu, fiind dată cu încălcarea art. 129, art. 268, art. 295 C. muncii şi art. 146 din Legea nr. 128/1997 şi de Legea învăţământului, motivarea sentinţei fiind netemeinică şi peste lege.
Recursul Inspectoratului Şcolar Teleorman şi recursul Ministerului Educaţiei şi Cercetării vor fi anulate ca netimbrate, întrucât deşi au fost citaţi cu această menţiune, nu s-au achitat de obligaţia legală ce le revenea.
Privitor la recursul declarat de C.E. , acesta va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului şi vis-à-vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a îndeplinit funcţia de director la Grupul Şcolar din municipiul Turnu Măgurele fiind numită prin Ordin emis de M.E.C. şi încheind contract de management educaţional conform Legii nr. 128/1997, pe timp de 4 ani.
Ulterior a fost numită tot prin ordin al M.E.C., pe 4 ani, în funcţia de director la aceeaşi unitate, după expirarea primului contract.
În această nouă numire, recurenta nu a încheiat contract de management cu Inspectoratul conform art. 21 din Legea nr. 128/1997, încheind ulterior un contract individual de muncă cu Grupul Şcolar Agricol „Sf.Haralambie".
Dar şi aşa, astfel cum precizează Curtea de Apel, nu se poate spune că recurenta-reclamantă a desfăşurat o activitate situată în afara legii, dispoziţiile Legii nr. 53/2003 nu-şi află aplicarea în speţă, chiar dacă aceasta a încheiat contract de muncă.
De asemenea, din actele dosarului, rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurenta a cunoscut faptul că la data numirii în funcţie, activitatea desfăşurată era supusă prevederilor Legii nr. 84/1995 şi Legii nr. 128/1997 în privinţa evaluării.
Din dispoziţiile Ordinului în litigiu, rezultă că eliberarea acesteia din funcţie, s-a făcut corect, conform procedurilor de evaluare prevăzute de lege pentru activitatea prestată pe anul 2004-2005.
Corect prima instanţă a respins cu motivarea amplă a încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2006, excepţia de nelegalitate a Ordinului M.E.C. De asemenea, recurenta-reclamantă nu a indicat nici o dispoziţie legală care să prevadă vreo incompatibilitate între persoanele din Comisia de evaluare, şi nici nu se poate avea în vedere susţinerea sa în sensul că evaluarea a fost influenţată de Nota de constatare din 5 octombrie 2005.
Evaluarea recurentei s-a făcut în mod legal în baza prevederilor Legii Învăţământului şi a Legii nr. 128/1997, în raport de criteriile acestor legi.
Nici susţinerea recurentei-reclamante că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, nu se poate reţine, întrucât astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 12 octombrie 2005, aceasta a fost înştiinţată prin fax că va avea loc Şedinţa Consiliului de Administraţie la 12 octombrie 2005 ora 1400, în care se va analiza punctajul de evaluare.
Recurenta a fost convocată legal la şedinţele succesive pentru reanalizarea punctajului, astfel cum rezultă din actele anexate la dosar, însă nu a participat, astfel încât Consiliul de Administraţie a procedat în consecinţă.
Corect Curtea de Apel a analizat doar legalitatea Ordinului în litigiu, criteriile de evaluare şi prevederile legale în materie.
Ordinul de eliberare din funcţie nr. 5481/2005 este legal în preambul făcându-se referire la Legea nr. 128/1997, prin urmare este motivat în condiţiile legale.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată prin recurs este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.E. , ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursurile declarate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 3171 din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrate.
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3048/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3051/2007. Contencios → |
|---|
