ICCJ. Decizia nr. 3051/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3051/2007
Dosar nr. 4556/2/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C.D. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 80 din 14 martie 2006 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea emisă de pârât i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat recunoaşterea stării de discriminare privind pensia ce i-a fost acordată pentru vechime integrală şi limită de vârstă.
Reclamantul a susţinut că a demonstrat cu înscrisuri existenţa stării de discriminare şi s-a adresat Guvernului României, prin memoriul nr. 17/14035 din 29 septembrie 2005, prin care a solicitat emiterea unui act normativ reparatoriu pentru cei care au fost persecutaţi în perioada dictaturii comuniste.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20 iunie 2006 pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică întrucât există acte normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care, din motive politice, au fost persecutaţi în perioada anticomunistă, iar în ceea ce priveşte cererea referitoare la eliminarea discriminării dintre petenţi şi cei care nu au ripostat la măsurile abuzive din perioada comunistă, nu există faptă de discriminare, în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr. 137/2000.
Prin sentinţa civilă din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, motivat de faptul că această solicitare nu este de competenţa C.N.C.D. având în vedere, pe de o parte, atribuţiile Consiliului prevăzute de dispoziţiile art. 194 din OG nr. 137/2000 iar pe de altă parte, existenţa unor acte normative care stabilesc drepturile ce se cuvin celor care, din motive politice, au fost persecutaţi în perioada comunistă.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Recurentul a subliniat că la pronunţarea sentinţei atacate instanţa fondului nu a ţinut seama de dovezile depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinare C.N.C.D. a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza în virtutea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei pronunţate de Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Obiectul acţiunii formulate de reclamantul N.I. a vizat anularea hotărârii nr. 80 din 14 martie 2006 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D. prin care s-a stabilit că nu este de competenţa acestei autorităţi, conform OG nr. 137/2000 modificată şi completată, solicitarea petentului de a primi pensie egală „cu a celor ce l-au persecutat pe vremea comuniştilor şi care, în prezent, au pensii de zeci de milioane", dispunându-se totodată ca o copie a petiţiei să fie transmisă spre competentă soluţionare către Casa Naţională de Pensii.
Dezlegarea dată de judecătorul fondului acestei cereri de chemare în judecată este corectă şi în concordanţă cu prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin art. 2 din actul normativ menţionat, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a definit ceea ce reprezintă „discriminare".
Raportând la această definiţie legală şi la atribuţiile ce revin C.N.C.D. în baza art. 194 din OG nr. 137/2000 obiectul acţiunii cu care a fost investită, în mod just instanţa de fond a stabilit că demersul judiciar de faţă nu este întemeiat.
Fără a ignora sau minimaliza efectele măsurilor la care a fost supus recurentul-reclamant de către activiştii de partid în perioada comunistă, ori faptul că i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă (Decizia nr. 170 din 2 februarie 2006, fila 16 dosar fond), este de observat că în sesizarea recurentului nu sunt indicate fapte de discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei civile nr. 275 din 25 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3052/2007. Contencios → |
|---|
