ICCJ. Decizia nr. 3052/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3052/2007
Dosar nr.6719/2/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti reclamantul P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primul Ministru al României, A.N.F.P., Comisia de evaluare a înalţilor funcţionari publici şi Ministerul Integrării Europene anularea Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului Ministru al României, anularea şi modificarea raportului de evaluare a activităţii sale pe perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 şi reintegrarea sa în funcţia de secretar general al Ministerului Integrării.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că Decizia de eliberare din funcţie este nelegală şi netemeinică, deoarece prin măsura dispusă de autoritatea administrativă a fost încălcat unul dintre principiile de bază care privesc protecţia funcţionarului public şi anume stabilitatea în exercitarea funcţiei publice.
Se mai arată faptul că Decizia atacată este netemeinică întrucât şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi este nelegală întrucât a fost emisă cu încălcarea dreptului de preaviz de 30 de zile calendaristice înainte de eliberarea din funcţie, precum şi fără a se parcurge evaluarea performanţelor profesionale ale reclamantului.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către A.N.F.P., s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii cu motivarea că între reclamant şi această instituţie nu există un raport juridic, iar agenţia nu este abilitată să analizeze modul în care Comisia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici apreciază asupra evaluării acestora, iar potrivit legii agenţia are atribuţii doar privind secretariatul şi locaţia întrunirii Comisiei.
La data de 1 septembrie 2006 pârâta Comisia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici a depus la dosarul cauzei precizări în care arată că nu are personalitate juridică şi deci nu are calitate procesuală pasivă, întrucât Decizia de eliberare din funcţie nu este emisă de comisie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Integrării Europene a solicitat respingerea acţiunii întrucât eliberarea din funcţie a reclamantului a avut loc ca urmare a evaluării activităţii profesionale a acestuia, activitate ce s-a dovedit a fi necorespunzătoare. S-a arătat faptul că au fost respectate etapele evaluării profesionale, iar în ceea ce priveşte necomunicarea actului de eliberare din funcţie aceasta a fost publicată în M.Of. şi o copie a fost pusă la dispoziţia reclamantului, existând dovada luării ia cunoştinţă.
Prin sentinţa civilă nr.383 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P., şi respinsă acţiunea reclamantului faţă de această pârâtă pentru lipsa calităţii procesual pasive a acesteia.
A fost respinsă şi cererea de suspendare a actului administrativ atacat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.F.P., este întemeiată întrucât pârâta nu a emis actul administrativ atacat, iar între Agenţie şi Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari nu există o relaţie de subordonare sau vreun alt raport juridic care să justifice împrejurarea că soluţia să fie pronunţată şi în contradictoriu cu aceasta.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a Comisiei pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, Curtea s-a pronunţat prin încheierea din 31 octombrie 2006 când a apreciat necesară citarea acesteia în calitate de pârâtă având în vedere petitul cererii şi necesitatea pronunţării unei hotărâri care să-i fie opozabilă pârâtei.
Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Integrării Europene, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamantul nu avea posibilitatea de a ataca Decizia de eliberare din funcţie la primul ministru, întrucât legea nu prevede o procedură prealabilă în această situaţie, fiind aplicabile dispoziţiile legii speciale,şi anume ale Legii nr. 188/1999. Împotriva sentinţei civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul P.G. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificaţi hotărârii instanţei de fond in sensul admiterii contestaţiei, aşa cum a formulată, cu consecinţa dispunerii reintegrării reclamantului în funcţia avută anterior.
A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care din cuprinsul deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului ministru sau din actele depuse la dosar nu rezulta ca la încetarea raportului de serviciu a fost acordat preavizul prevăzut imperativ de lege.
S-a făcut precizarea că indiferent de organul care a emis Decizia contestata, acesta trebuia sa cuprindă toate elementele prevăzute sau cerute implicit de lege, anume acordarea preavizului, durata acestuia si încetării raportului de serviciu. Or, in Decizia contestata nu exista nici o menţiune în sensul celor de mai sus, iar acest act al primului ministru nu face referire în preambul la raportul de evaluare a performanţelor profesionale care a stat la baza emiterii lui.
În lipsa oricărei menţiuni in acest sens in Decizia atacata ,a arătat recurentul că a depus la dosar adresa nr. 21921/2006 a Direcţiei Resurse Umane a Ministerului Integrării Europene din care rezulta cu claritate faptul ca raporturile de serviciu au încetat la data publicării in M.Of. a deciziei Primului ministru, dată care coincide cu aceea a încetării activităţii reclamantului, respectiv 7 iunie 2006. În aceste condiţii, s-a menţionat, rezultă că raporturile de serviciu au încetat cu încălcarea dreptului la preaviz, astfel că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că au fost respectate dispoziţiile legale în materia preavizului.
Cât priveşte raportul de evaluare ce a stat la baza deciziei de încetare a raportului de serviciu, s-a arătat că acesta este un act juridic imperfect, ce nu poate constitui temei al deciziei Primului ministru, fiind elaborat de un organ care nu are nici un statut juridic. Astfel, din adresa nr. 134 din 9 iulie 2006 a Comisiei de evaluare a performantelor individuale ale înalţilor funcţionari publici rezulta ca aceasta comisie nu are personalitate juridica si nici nu face parte din structura unui organ al administraţiei publica. Prin consecinţa, ea funcţionează în afara legii si în mod normal actele sale nu pot produce efecte şi nu pot legal constitui temeiul deciziei primului ministru.
Pe de altă parte, s-a subliniat de recurent că aşa-zisa evaluare a performantelor s-a făcut cu încălcarea flagranta a procedurilor stabilite de HG nr. 1209/2003.
Prin respectiva hotărâre se stabileşte ca evaluarea se întocmeşte anual, pentru perioada cuprinsa între datele 1 decembrie. Or, între 1 decembrie 2004-l decembrie 2005, perioada pentru care trebuia sa fie evaluata activitatea reclamantului, Ministerul Integrării Europene a fost condus de 3 miniştri, iar evaluarea activităţii s-a bazat exclusiv pe raportul întocmit de ministrul A.B., care putea să vizeze doar perioada 22 august 2005-30 noiembrie 2005. Mai mult, a mai arătat reclamantul că nu putea forma obiect al evaluării intervalul aprilie 2005-august 2005 când recurentul s-a aflat în concediu medical.
În fine, recurentul a învederat că raportul de evaluare este netemeinic, în condiţiile în care timp de 8 luni din perioada de referinţă reclamantul a primit salariu de merit, care se acordă pentru rezultate profesionale bune sau foarte bune.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii acţiunii reclamantului P.G. formulată în contradictoriu cu Primul ministru al României, cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei (succesorul fostului Minister al Integrării Europene) şi cu Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici, cu consecinţa anulării raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului din data de 24 mai 2006 întocmit de Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici şi a deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 emisă de Primul Ministru al României şi a reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de secretar general al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Reclamantul P.G. a exercitat funcţia publică de secretar general a Ministerului Integrării Europene, corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, până la data de 7 iunie 2007, când a fost eliberat din această funcţie prin Decizia nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului ministru al României, C.P.T., în temeiul dispoziţiilor art. 17, art. 18, art. 60 şi art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile, pentru motiv de incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului „ nesatisfăcător " la evaluarea performanţelor profesionale individuale.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici se realizează potrivit prevederilor art. 12-15 din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, de către o comisie formată din 5 personalităţi, respectiv un preşedinte şi 4 membri, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.
Această evaluare constă, potrivit art. 13 din metodologie, în aprecierea, pe baza raportului de activitate al înaltului funcţionar public şi a raportului întocmit de conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea înalţii funcţionari publici, a modului şi a gradului de îndeplinire a obiectivelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice (a), a modului de îndeplinire a obiectivelor şi a performanţelor obţinute de structurile conduse (b) şi a propunerilor privind eficientizarea activităţii structurilor conduse, prin identificarea deficienţelor în activitate şi a modului de eliminare a acestora (c).
Potrivit art. 14 din metodologie, evaluarea se face pe baza celor două rapoarte întocmite în condiţiile art. 13, cu parcurgerea următoarelor etape ;
a ) fiecare componentă a raportului de activitate prevăzută la art. 13 se apreciază cu note de la 1 la 5, nota exprimând aprecierea din punct de vedere cantitativ, calitativ şi a termenului în care a fost realizat obiectivul;
b ) pentru a obţine nota acordată pentru evaluarea activităţii se face media aritmetică a notelor acordate pentru îndeplinirea celor prevăzute la art. 13.
Calificativul final al evaluării se stabileşte pe baza notei finale, respectiv „ nesatisfăcător " în cazul unei note finale între 1,00 - 1,50, „ satisfăcător " în cazul unei note finale între 1,51 - 2,50, „ bun " în cazul unei note finale între 2,51 - 3,50, „ foarte bun " în cazul unei note finale între 3,51 - 4, 50 şi „ excepţional " în cazul unei note finale între 4,51 - 5,00;
În cazul reclamantului, au fost respectate dispoziţiile art. 12 din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, în sensul că evaluarea s-a realizat de o comisie legal constituită, numită prin Decizia nr. 57 din 18 mai 2006 a Primului-ministru, publicată în M.Of. al României Partea I nr. 445 din 23 mai 2006, însă evaluarea s-a realizat numai formal şi nu efectiv, prin acordarea arbitrară a unor note între 1,00 şi 1,50 pentru fiecare din componentele raportului de activitate prevăzută la art. 13, fără a se arăta care au fost în concret împrejurările de natură cantitativă, calitativă şi referitoare la termenul de realizare a obiectivelor care au stat la baza aprecierilor comisiei şi a acordării calificativului „nesatisfăcător".
În aceste condiţii, raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale a reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2004 - 1 decembrie 2005 întocmit de comisia legal constituită, la data de 24 mai 2006, este nelegal, fiind nesocotite dispoziţiile art. 14 din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, anexa nr. 3 la HG nr. 1209/2003, care impun ca aprecierile asupra fiecărei componente a raportului de activitate prevăzută la art. 13 din aceeaşi metodologie să fie realizate din punct de vedere cantitativ, calitativ şi a termenului în care a fost realizat obiectivul, cu alte cuvinte să fie efective, motivate, şi nu formale.
Nelegalitatea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale a reclamantului atrage pe cale de consecinţă şi nelegalitatea Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului-ministru prin care recurentul a fost eliberat din funcţia publică de secretar general al Ministerului Integrării Europene începând cu data de 7 iunie 2006, întrucât această decizie, care a avut ca temei juridic dispoziţiile art. 84 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost emisă pe baza calificativului „nesatisfăcător" acordat prin raportul de evaluare de către comisia numită prin Decizia nr. 57/2006 a primului- ministru.
Pe de altă parte, în condiţiile în care în cuprinsul Deciziei nr. 65 din 6 iunie 2007 emise de Primul-ministru s-a precizat în mod expres că eliberarea reclamantului P.G. din funcţia de secretar general al Ministerului Integrării Europene produce efecte începând cu data intrării în vigoare a deciziei, respectiv cu data de 7 iunie 2006 când acest act administrativ a fost publicat în M.Of., se reţine că au fost încălcate şi dispoziţiile imperative ale art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici care obligă la acordarea, anterior eliberării din funcţia publică, unui preaviz de 30 de zile calendaristice, în cazul eliberării din funcţia publică pentru una din situaţiile prevăzute la art. 84 alin. (4) din lege.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că în mod neîntemeiat prima instanţă a respins acţiunea reclamantului formulată împotriva pârâţilor Primul-ministru al României, Ministerul Integrării Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei ) şi Comisiei pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici (care are, cum corect a apreciat instanţa de fond, calitate procesuală pasivă în cauză), urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat în cauză de P.G. şi modificarea în parte a sentinţei civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în sensul admiterii acţiunii reclamantului formulată împotriva pârâţilor sus precizaţi, cu consecinţa anulării raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului din data de 24 mai 2006 întocmit de Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici numită prin Decizia nr. 57/2006 a Primului - ministru, a anulării deciziei nr. 65 din 6 iunie 2006 a Primului - ministru al României prin care reclamantul a fost eliberat din funcţie pe motiv de incompetenţă profesională şi a reintegrării recurentului în funcţia deţinută anterior, cea de secretar general al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a A.N.F.P. şi a fost respinsă pe cale de consecinţă acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Integrării Europene şi prin care s-a respins ca nefondată cererea reclamantului de suspendare a executării actului administrativ atacat, întrucât aceste părţi ale sentinţei pronunţate de prima instanţă nu au fost atacate cu recurs.
Solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din funcţia publică şi până la reintegrare nu poate fi examinată, urmând a fi rezolvată pe cale separată, în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât un asemenea capăt de cerere nu a fost formulat în condiţiile art. 132 C. proc. civ., ci după începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei, motiv pentru care prima instanţă nici nu s-a pronunţat asupra lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva sentinţei civile nr. 383 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant împotriva Primului Ministru al României, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei şi Comisiei pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici şi în consecinţă:
Anulează raportul de evaluare al performanţelor profesionale individuale al reclamantului din 24 mai 2006 întocmit de Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici.
Anulează Decizia nr. 65 din 6 iunie 2006 emisă de Primul Ministru al României.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, aceea de Secretar General al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3051/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3055/2007. Contencios → |
|---|
