ICCJ. Decizia nr. 3059/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3059/2007
Dosar nr. 5261/42/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti reclamanta R.R.S. prin procurator R.S.A. a chemat în judecată PREFECTURA JUDEŢULUI PRAHOVA solicitând obligarea acesteia din urmă, în calitate de persoană juridică notificată, de a înainta dosarul notificării nr. 757 din 25 octombrie 2001 către Primăria Oraşului Buşteni în calitate de entitate investită cu acordarea despăgubirilor pentru imobil-construcţie demolat.
In motivarea acţiunii, reclamanta arată că la data de 9 iunie 2004 s-a adresat cu un memoriu Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii 10/2001, prin care a solicitat un răspuns oficial cu privire la nesoluţionarea completă a notificării înregistrată sub nr. 757 din 25 octombrie 2001, în sensul că i-a fost restituit în natură terenul în suprafaţă de 600 mp situat în oraşul Buşteni, prin Dispoziţia nr. 114 din 25 septembrie 2003 a Consiliului Judeţean Prahova, însă cel de al doilea capăt al notificării, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilul confiscat şi demolat a rămas nesoluţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 15 martie2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut faptul că litigiul dedus judecăţii priveşte acordarea despăgubirilor pentru imobilul care nu se poate restitui în natură, ori pe calea contenciosului administrativ pot fi soluţionate numai contestaţiile formulate împotriva deciziilor privind acordarea despăgubirilor emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Drepturilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanţă a înţeles greşit obiectul pricinii şi s-a pronunţat cu greşita aplicare a legii în materie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a solicitat Curţii de Apel Ploieşti, să dispună obligarea Prefecturii judeţului Prahova, să înainteze dosarul notificării nr. 757/2001 către Primăria Buşteni pentru acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001.
Corect prima instanţă a reţinut că în această acţiunea recurenta-reclamantă încearcă pe calea contenciosului administrativ să soluţioneze cererea de acordare a despăgubirilor pentru un imobil care nu se poate retroceda în natură.
Conform Legii nr. 10/2001, dacă restituirea nu se poate face în natură, autoritatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie ori dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite despăgubiri.
Decizia se contestă la Secţia civilă a tribunalului în a cărei rază se află sediul autorităţii investite cu soluţionarea notificării în termen de 30 zile de la comunicare.
În cauza de faţă nu s-a soluţionat notificarea, recurenta nu a făcut contestaţie împotriva Dispoziţiei emise, ci s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru soluţionarea cererii sale.
Cum pe această cale nu pot fi soluţionate decât contestaţiile formulate împotriva deciziilor emise de Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005, acţiunea recurentei-reclamante apare ca fiind inadmisibilă şi corect instanţa de fond a respins-o pe considerentele mai sus expuse.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.R.S. prin mandatar R.S.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.R.S. prin mandatar R.S.A. împotriva sentinţei nr. 42 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3055/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3061/2007. Contencios → |
|---|
