ICCJ. Decizia nr. 3077/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3077/2007
Dosar nr. 3986/2/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 473 din 14 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamantul S.M.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a solicitat obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei la cursul oficial al BNR din ziua plăţii al sumei de 4.511 dolari SUA şi al sumei de 2.035 dolari SUA reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 757/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2879 din 28 februarie 2002, precum şi obligarea pârâtei să îi achite suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea respectivei hotărâri judecătoreşti.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 2879 din 28 februarie 2002, SC A.A.R. a fost obligată să-i plătească suma de 4.511 dolari SUA reprezentând diferenţa de despăgubire la care era îndreptăţit ca urmare a pagubelor rezultate din accidentul de circulaţie produs în anul 2000. Întrucât respectiva societate de asigurare-reasigurare a intrat în procedura de faliment, Legea nr. 503/2004 a dat posibilitatea creditorilor să fie plătiţi din Fondul de garantare, constituit potrivit art. 48 alin. (1) din această lege.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul, prin adresa nr. 144.200 din 7 februarie 2006 (fila 9 la dosarul de fond), a formulat cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru acordarea diferenţei susmenţionate din despăgubirea la care era îndreptăţit, iar Comisia, prin adresa nr. 276 din 5 iunie 2006, i-a răspuns în sensul că a introdus acţiune la instanţa competentă solicitându-i să se pronunţe asupra aplicabilităţii Legii nr. 503/2004 în privinţa procedurilor deschise sub imperiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului (abrogată prin Legea nr. 503/2004).
Curtea de apel a reţinut că, până la pronunţarea instanţei învestite cu acţiunea formulată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cererea reclamantului nu poate fi analizată de autoritatea publică pârâtă conform art. 24 din Legea nr. 503/2004, iar soluţionarea cererii pe care reclamantul a adresat-o pârâtei nu poate fi apreciată în raport cu termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, având în vedere caracterul de reglementare specială al Legii nr. 503/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 473 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.M.D., susţinând în esenţă că a ţinut seama de faptul că societatea de asigurări se află în procedura falimentului încă din anul 2002, iar dispoziţiile Legii nr. 503/2004 se aplică din oficiu proceselor de faliment aflate pe rolul instanţelor la momentul intrării ei în vigoare.
Recursul este nefondat.
La data de 11 aprilie 2002 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a SC A.A.R. SA, solicitând instanţei intrarea în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Prin sentinţa nr. 58 din 15 ianuarie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis cererea şi a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva acestei societăţi de asigurare.
La data de 16 aprilie 2003, prin sentinţa civilă nr. 816, instanţa a hotărât trecerea la procedura falimentului şi aplicarea Secţiunii a VI-a din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, desemnând lichidator judiciar pe B.M.A.
Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare a intrat în vigoare la data de 14 ianuarie 2005.
Dispoziţiile art. 72 al acestui act normativ prevăd că „procedura de faliment deschisă împotriva societăţilor de asigurare şi aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să se desfăşoare şi se include în condiţiile prezentei legi".
Prin cererea înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data de 7 februarie 2006 recurentul-reclamant a solicitat acordarea din disponibilităţile Fondului de garantare a despăgubirii în cuantum de 4.511 dolari SUA şi 2.035 RON.
Întrucât până la data pronunţării instanţei de fond judecătorul sindic nu se pronunţase cu privire la procedura prevăzută de Legea specială şi nu a stabilit în condiţiile acestei legi atribuţiile lichidatorului judiciar şi ale administratorului Fondului de garantare, în mod corect s-a apreciat că cererea reclamantului nu poate fi soluţionată în prezent.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M.D. împotriva sentinţei civile nr. 473 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2007.
| ← CSJ. Decizia nr. 3075/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3078/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
