ICCJ. Decizia nr. 3186/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3186/2007
Dosar nr. 95/45/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 februarie 2007 reclamanta SC A.B. SA a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 42 din 26 ianuarie 2007 şi nr. 444 din 7 decembrie 2006, emise de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, până la data pronunţării instanţei asupra fondului pricinii.
În motivarea cererii arată că în urma unui control efectuat de către reprezentanţii Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale, în luna octombrie 2006, s-a considerat că antrepozitul fiscal nu are dreptul de a distila produse vegetale, dispunându-se suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 89 din 19 decembrie 2003, măsură pe care a contestat-o, dar care a fost menţinută prin Decizia nr. 444 din 7 decembrie 2006 şi apoi prin Decizia nr. 42 din 26 ianuarie 2007.
Mai arată că ultima decizie a contestat-ola Curtea de Apel Iaşi, având termen de judecată la data de 12 martie 2007, dar pentru că actul administrativ produce efecte juridice de la data comunicării lui, a introdus şi cererea de faţă.
Susţine că îndeplineşte condiţiile legale pentru admiterea cererii, deoarece are un număr de 336 salariaţi, are în derulare contracte de credit de peste 3.000.000 lei şi un credit de 650.000 Euro şi pentru că autorizaţia s-a suspendat pentru toate cele trei antrepozite fiscale nu mai poate desfăşura nici un fel de activitate de producţie şi de desfacere a vinurilor.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 30/CA din 1 martie 2007 a admis cererea, dispunând suspendarea executării deciziilor până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. 91/45/2007 şi restituirea către reclamantă a recipisei de consemnare a sumei de 2.000 lei cu titlu de cauţiune.
Instanţa reţine că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube.
Consideră că suspendarea autorizaţiei duce la încetarea activităţii de producţie şi de desfacere a vinurilor, ceea ce face ca reclamanta să fie în imposibilitate materială de a-şi executa obligaţiile contractuale, printre care salariile celor 336 angajaţi.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Iaşi, a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că nelegal a fost admisă acţiunea, urmare unui probatoriu insuficient şi neconcludent, din care nu rezultă existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare (concluzii scrise), prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă făcând dovada existenţei unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube deosebite în viitor prin măsura suspendării autorizaţiei de funcţionare a antrepozitelor fiscale.
Din înscrisurile aflate la dosar, necontestate, rezultă că intimata desfăşoară o activitate de producţie şi de desfacere vinuri liniştite, vinuri spumoase şi băuturi spirtoase, în trei antrepozite fiscale, având în acelaşi timp şi activitate de cultivare a viţei de vie şi a pomilor fructiferi.
Prin suspendarea activităţii pentru toate antrepozitele fiscale se paralizează activitatea de producţie şi de desfacere, existând şi pericolul ca strugurii şi celelalte fructe pe care le obţine intimata din producţia proprie să nu se mai poată valorifica.
De asemenea, trebuie reţinut că s-au constatat de către organele fiscale de control nereguli mai importante numai în ce priveşte un singur antrepozit fiscal, nereguli ce se pot remedia într-o perioadă scurtă de timp.
Trebuie avut în vedere şi că intimata are în derulare contracte în valoare de 3.000.000 lei, ca şi un credit de achitat în sumă de 650.000 Euro şi prin suspendarea activităţii nu mai are posibilitatea să se achite de aceste obligaţii.
De reţinut este şi faptul că cererea de suspendare a executării deciziilor s-a admis numai până la soluţionarea cauzei de fond de către prima instanţă, iar în prezent acest litigiu este judecat, fiind amânată pronunţarea pentru data de 25 iunie 2007.
Pentru toate considerentele menţionate mai sus, reţinându-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, urmează ca, în temeiul art. 14 alin. (4) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi a art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării împotriva sentinţei civile nr. 30/CA din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3185/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3188/2007. Contencios → |
|---|
