ICCJ. Decizia nr. 3255/2007. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3255/2007
Dosar nr. 2053/2/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat constatarea nulităţii Deciziei acestuia nr. 63 din 31 ianuarie 2006, iar în subsidiar desfiinţarea deciziei, ca netemeinică şi nelegală şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 2.500 RON. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă şi cererea reclamantei, de suspendare a efectelor deciziei contestate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia contestată, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 2.500 RON pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate sau care pot fi identificate de public prin marcă, producător sau modalităţi de comercializare.
Sancţiunea a fost aplicată deoarece, în emisiunea T.P.C., difuzată în ziua de 21 ianuarie 2006, reclamanta a tăcut publicitate serviciilor promovate de G.B., în legătură cu compatibilitatea între tineri, preziceri despre viitor, starea de sănătate, soartă, dragoste, căsătorie etc., la finalul emisiunii prezentatoarea acesteia afirmând că prin numărul de telefon mobil afişat pe ecran se poate ajunge mai uşor la G.B. şi la care se va răspunde permanent. A fost indicată şi adresa de pe internet la care invitatul emisiunii poate fi găsit.
A mai reţinut Instanţa de Fond că, pentru deciziile C.N.A., emise ca acte administrative de autoritate în sensul Legii nr. 554/2004, forma şi conţinutul lor este prevăzut de art. 15 din Legea audiovizualului, fără ca legiuitorul să facă vreo trimitere la OG nr. 2/2001, cadrul general în materia contravenţiilor. Aşa fiind, cum dispoziţiile art. 93 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului prevăd atât Instanţa competentă, cât şi termenul în care poate fi contestată Decizia de aplicare a sancţiunii, Instanţa a reţinut că reclamanta nu a fost vătămată în dreptul său procesual, aceasta cunoscând, deopotrivă, atât termenul cât şi Instanţa competentă, astfel că Decizia atacată nu poate fi considerată nulă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut de către prima Instanţă că reclamanta nu a făcut dovada contrară a faptelor constatate de pârâtă prin Decizia contestată, argumentele invocate nevenind în sprijinul susţinerii netemeiniciei şi nelegalităţii actului atacat. Din examinarea raportului de monitorizare al emisiunii T.P.C., telespectatorii au primit informaţii de la invitaţi, pe ecran fiind afişate numerele de telefon, cu indicarea de către prezentatoarea emisiunii a adresei de e-mail, unde pot fi solicitate alte informaţii de natura celor care făceau obiectul emisiunii, promovându-se, astfel, servicii de gen şi făcându-se acestora publicitate, în dispreţul prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada existenţei condiţiilor legale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Instanţa de Fond, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta - reclamantă a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor în materia contravenţiilor (Legea nr. 504/2002, OG nr. 2/2001). În acest sens, susţine recurenta, în cuprinsul deciziei de sancţionare nu apare numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul unic de înregistrare, numele reprezentantului şi datele de identificare ale societăţii, şi nici termenul de exercitare a căii de atac şi organul unde se depune contestaţia, ceea ce atrage nulitatea unei decizii astfel emise, conform art. 16 din OG nr. 2/2001.
Referindu-se la netemeinicia sentinţei atacate, recurenta - reclamantă a susţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, arătând, în esenţă, că emisiunea respectivă nu a tăcut decât sa aducă în atenţia publicului un reputat astrolog, care nu poate fi asimilat unui comerciant, aşa încât serviciul nu a fost promovat în scopuri publicitare. De asemenea, arată recurenta, Instanţa de Fond nu a reţinut că invitatul emisiunii ar fi o persoana fizică autorizată care, prin serviciile aduse, să încaseze venituri, aşa cum prevede legea.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia contestată în cauză, reclamanta a fost sancţionată contravenţional, pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia aceleiaşi autorităţi nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea şi teleshoppingul.
Potrivit prevederilor normative sus menţionate, „Este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate sau care pot fi identificate de public prin marcă, producător sau modalităţi de comercializare".
De asemenea, conform prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor legii respective, altele decât cele prevăzute la art. 90 alin. (1), precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi cum însăşi recurenta recunoaşte, în cadrul emisiunii T.P.C., difuzată de postul de televiziune O.TV. în data de 21 ianuarie 2006, telespectatorii au primit, de la invitaţii emisiunii, informaţii astrologice în legătură cu viaţa acestora, pe ecran fiind afişate numerele de telefon, iar prezentatoarea emisiunii indicând adresa de e-mail, unde pot fi solicitate alte informaţii de natura celor care făceau obiectul emisiunii.
Este evident, aşadar, că în emisiunea respectivă, care nu era de teleshopping, au fost prezentate bunuri sau servicii individualizate, în sensul prevederilor art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004, care, astfel, au fost încălcate.
Susţinerea recurentei, care consideră că interdicţia prevăzută de art. 6 alin. (1) din Decizia C.N.A. nr. 254/2004 ar fi condiţionată, în speţă, de împrejurarea ca invitatul emisiunii să fi avut calitatea de persoană fizică autorizată care, prin serviciile aduse, să încaseze venituri, urmează a fi înlăturată, întrucât legea nu prevede o astfel de condiţie. Norma în discuţie este una prohibitivă, explicită, iar ipoteza ei vizează în mod expres interdicţia prezentării de bunuri sau servicii individualizate (sau care pot fi identificate, prin intermediul anumitor criterii) în cadrul unor emisiuni, altele decât cele de teleshopping.
În ceea ce priveşte critica referitoare la soluţia Instanţei asupra excepţiei nulităţii deciziei contestate, se constată că nici aceasta nu este întemeiată, din cuprinsul Legii nr. 504/2002 rezultând că regimul sancţionator pe care îl instituie acest act normativ reprezintă o reglementare specială, care derogă de legea generală în materia contravenţiilor, OG nr. 2/2002.
Aşa fiind, în mod corect Instanţa de Fond a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2002 cu modificările şi completările ulterioare, art. 16 alin. (1) şi art. 6, în raport de care lipsa datelor de identificare a contravenientului persoană juridică, respectiv a reprezentantului acesteia, precum şi a menţiunilor privind termenul de contestare şi organul la care se depune contestaţia ar conduce la nulitatea absolută a actului contestat. Aceasta, întrucât Decizia C.N.A., de aplicare a unei amenzi contravenţionale, nu este un proces - verbal de contravenţie în sensul dispoziţiilor OG nr. 2/2001, ci un act administrativ de autoritate, emis în temeiul art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2004 şi supus controlului de legalitate în termenele şi condiţiile prevăzute de art. 93 alin. (3) din acelaşi act normativ.
În consecinţă, constatând că Instanţa de Fond a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, în raport cu probele administrate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3253/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3261/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
