ICCJ. Decizia nr. 3293/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3293/2007
Dosar nr. 7632/2/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7632/2/2006 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii – Institutul Naţional al Magistraturii, anularea în parte a rezultatelor la concursul de admitere în magistratură, sesiunea desfăşurată la data de 21 mai 2006, anume în ceea ce priveşte rezultatele reclamantei, cuprinse la poziţia 15 din tabel cu privire la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului", la materia „organizare judiciară şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi, pe cale de consecinţă, la media totală, anularea în parte a rezultatelor finale după soluţionarea contestaţiilor la concursul de admitere în magistratură sesiunea desfăşurată la data de 21 mai 2006, anume în ceea ce priveşte rezultatele reclamantei cuprinse la poziţia 309 din tabel, cu privire la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului", la materia „organizare judiciară şi Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi, pe cale de consecinţă, la media totală şi recunoaşterea dreptului pretins, anume promovarea de către reclamantă a concursului, cu nota minimă 1, în loc de 0,75 la lucrarea scrisă la disciplina „Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor omului", ceea ce conduce la media 5,20 la materia „organizare judiciară şi Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi media totală de 7,51.
La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006, reprezentanta reclamantei a precizat obiectul acţiunii în contencios administrativ, în sensul că solicită anularea Hotărârii nr. 421 din 7 iunie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au validat rezultatele finale ale concursului de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006, iar la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2007 reclamanta a precizat acţiunea sub aspectul persoanelor chemate în judecată, în sensul că pârât este Consiliul Superior al Magistraturii.
Ulterior, cu prilejul dezbaterilor fondului cauzei, la termenul de judecată din data de 6 februarie 2007, reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acţiunii, anularea în parte a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006 şi recunoaşterea drepturilor pretinse de către reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei S.M. formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu motivarea organizării judiciare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constituit o singură materie de concurs, astfel că rotunjirea mediei la 1 se impune doar în situaţia în care pentru întreaga materie nota obţinută era mai mică de nota 1. Or, reclamanta a obţinut nota 4,95 la această materie, astfel încât nu se justifică majorarea notei la nota 1.
În cauză, a mai arătat prima instanţă, fie că s-ar fi acordat note de la 1 la 5 pentru fiecare lucrare (urmând ca nota finală pentru materie să se obţină prin însumarea notelor) fie că s-ar fi acordat note de la 1 la 10 pentru fiecare lucrare (urmând ca nota finală pentru materie să se obţină prin media aritmetică) reclamanta nu era îndreptăţită să ceară majorarea notei la 1, decât dacă nota pentru întreaga materie ar fi fost sub acest punctaj.
Împotriva hotărârii sus menţionate a declarat recurs în termen legal reclamanta S.M., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii reclamantei astfel cum a fost ea formulată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât atât comisia de corectare a lucrărilor, cât şi instanţa de fond au interpretat şi încălcat regulamentul aplicabil concursului, în ceea ce priveşte notarea probei de concurs la materia „Organizare judiciară şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului", astfel că nota finală a acestei probe trebuia determinată prin metoda aritmetică a celor două lucrări scrise ce trebuiau evaluate, fiecare în parte, cu note de la 0 la 10, nota 1 fiind minimă.
Nu există, a susţinut reclamanta-reclamantă, nici un temei legal care să justifice o notare diferenţiată de la un examen la altul al lucrărilor scrise, în condiţiile în care textele referitoare la numărul probelor de concurs şi la notarea probelor de concurs nu au suferit modificări, fiind evident în aceste condiţii că potrivit dispoziţiilor privitoare la notarea candidaţilor pentru fiecare probă scrisă trebuia acordată nota minimă 1.
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate din oficiu, se constată următoarele:
Competenţa materială de soluţionare a pricinii, în raport de obiectul său iniţial şi precizat ulterior, aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Nu sunt aplicabile în cauză, într-adevăr, prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cu care hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât reclamanta nu are dobândită calitatea de judecător sau procuror, ci a fost declarată respinsă la concursul de admitere în magistratură organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul Naţional al Magistraturii la data de 21 mai 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304 C. proc. civ.
Sub cel de-al doilea aspect invocat din oficiu de instanţa de recurs, se reţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat, prin dispozitivul sentinţei atacate şi nici prin considerente, asupra capătului de cerere din acţiune prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 421 din 7 iunie 2006 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au validat rezultatele concursului de admitere în magistratură organizat la data de 21 mai 2006, nesocotindu-se astfel principiul fundamental al disponibilităţii în procesul civil, precum şi obligaţia legală a instanţei de a dispune asupra obiectului cererii deduse judecăţii, stabilită prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Conform prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.
În speţă, omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa prin hotărâre asupra unui capăt de cerere din acţiunea reclamantei, aflat în indisolubilă legătură cu celelalte părţi din obiectul procesului, valorează necercetarea întregului fond a cauzei şi o transgresare nepermisă a limitelor litigiului fixate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2006.
Faţă de această împrejurare, se impune, în vederea soluţionării unitare şi complete a cauzei şi a respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, în acord cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi cu dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) şi alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva sentinţei civile nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea completă a fondului procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei civile nr. 368 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3291/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3296/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
