ICCJ. Decizia nr. 3369/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 3369/2007
Dosar nr. 6456/36/2006
Şedinţa publică din 25 iulie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Curtea de Apel Constanţa sub nr. 569/CA/2005 reclamanta U.E.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.T., a solicitat Instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
- anularea parţială a rezultatului final al concursului pentru ocuparea posturilor de director al D.T.J.;
- constatarea că este câştigătorul concursului conform rezultatului iniţial;
- anularea Ordinului de numire nr. 1475 din 30 august 2005 a lui T.C.D. în funcţia de director al D.J.T. Constanţa;
- obligarea A.N.T. la emiterea ordinului de numire a reclamantei in funcţia de director al D.T.J. Constanta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat ca a participat la concursul organizat de pârâta pentru ocuparea postului de director al D.T.C. obţinând nota cea mai mare, 8,40.
În urma contestaţiei formulate de candidatul care a obţinut media 6,66 comisia de soluţionare a contestaţiilor a modificat nota acordată acestuia la proba orală, acesta obţinând în final nota 8,77. În opinia reclamantei, modalitatea în care a fost soluţionată contestaţia şi rezultatele ulterioare sunt vădit ilegale întrucât în regulamentul de concurs nu se prevăd dispoziţii în legătură cu modalitatea de soluţionare a contestaţiilor la proba orală.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 13, 14 si 20 din HG nr. 1209/2003 si art. 9 din HG nr. 411/2004.
Prin sentinţa civila nr. 156/ CA din 20 februarie 2006 Curtea de Apel a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, apreciind că funcţia de director nu este o funcţie publică şi astfel, actele contestate sunt sub incidenţa dispoziţiilor art. 281 C. muncii, neputând fi deci atacate pe calea contenciosului administrativ.
Prin Decizia nr. 2957 din 19 septembrie 2006 pronunţată in Dosarul nr. 4231/1/2006, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul formulat de pârâtă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competenta soluţionare la Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, reţinând ca nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile C. muncii întrucât între părţi nu sunt raporturi de muncă, A.N.T. fiind organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică proprie.
După casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa.
Prevăzută de Legea 554/2004, imputându-se pârâtei că a admis în mod nelegal o asemenea contestaţie, declarând câştigător un alt candidat decât reclamanta.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele de recurs invocate, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată legalitatea încheierii atacate, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de pârâta A.N.T. fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa Instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de art. 146 lit. d) din Constituţie, sesizarea Instanţei de contencios constituţional, în vederea declanşării controlului, poate fi făcută cu condiţia, ca soluţionarea cauzei să aibă legătură cu legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţă criticată ca neconstituţională.
După cum se observă din conţinutul cererii de chemare în judecată, cu soluţionarea căreia a fost învestită Instanţa, reclamanta a contestat modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea postului de director al D.J.T., sub aspectul soluţionării contestaţiilor şi a solicitat anularea actului de numire în funcţie a contracandidatului său, temeiul de drept invocat fiind reglementările speciale în domeniu şi anume HG 1209/2003 şi HG nr. 411/2004, precum şi dispoziţiile procedurale ale legii cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A.N.T. a invocat în apărare faptul că temeiul juridic al desfăşurării concursului menţionat şi, deci implicit al acţiunii reclamantei îl constituie anexa 12 HG 281/1003 cu modificările ulterioare, ca act normativ special.
La termenul de judecată din 05 iulie 2007 pârâta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind ca sunt în contradicţie cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 2 alin (1), art. 16 alin. (1) si alin. (2), art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţia României si pct. 1 al art. 6 din C.E.D.O.
În motivare, pârâta a arătat că deşi proba orală şi susţinerea proiectului managerial prezintă 50% din nota finala, printr-o interpretare proprie a dispoziţiilor legale incidente, Legea nr. 554/2004, HG nr. 1209/2003 sau HG nr. 281/1993) reclamanta susţine că împotriva acestora nu ar exista nici o posibilitate de contestare, în acest mod fiind încălcate dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare.
În opinia pârâtei art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravine principiului liberului acces la justiţie (art. 21 din Constituţie) atât prin prisma prevederilor sale cât si prin prisma largii interpretări la care este supus.
Reclamanta, a solicitat respingerea excepţiei invocată de pârâtă ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu cauza.
Prin încheierea din 5 iulie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că dispoziţiile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, obiectul acesteia îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, autoarea excepţiei necriticând dreptul reclamantei de a se adresa Instanţei de contencios administrativ pentru a invoca neconstituţionalitatea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi alin. (2) nu îi profită pârâtei astfel că nu are interes în invocarea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A.N.T. criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că excepţia invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, având în vedere că ele constituie temeiul de drept al acţiunii reclamantei. Se arată că motivul principal al contestaţiei îl reprezintă inadmisibilitatea contestării unei probe orale din cadrul unui examen, contestare care reprezintă procedura prealabilă
Completează, în ceea ce priveşte procedura de contestare în faţa Instanţei cu dispoziţiile comune ale Legii 554/2004.
În această situaţie, este evident că în speţă, temeiul de drept în raport de care Instanţa trebuie să soluţioneze fondul cauzei îl constituie normele juridice speciale, care au stat la baza organizării şi desfăşurării concursului contestat, astfel cum au fost indicate atât de reclamantă, cât şi de autoritatea pârâtă, dispoziţiile legii 554/2004 fiind incidente doar sub aspect procedural.
Cum, în cauză, pârâta nu a invocat, faţă de acţiunea reclamantei, neîndeplinirea vreuneia dintre condiţiile generale de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, astfel cum sunt prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, acest text de lege nefiind legat de soluţionarea fondului pricinii, faţă de aplicabilitatea prevederilor legale speciale menţionate mai sus, în mod corect Instanţa de Fond a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 este inadmisibilă.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 554/2004, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii se referă la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de către persoana interesată în anularea unui act administrativ pe cale judecătorească.
În cauză, pârâta nu poate avea calitatea de persoană vătămată într-un drept sau interes legitim cum impun dispoziţiile art. 7 alin. (1) din legea nr. 554/2004, reclamanta fiind cea care pretinde că se află într-o atare situaţie. În mod forţat, pârâta leagă incidenţa acestui text de lege, de procedura specială de contestare pe cale administrativă a rezultatelor concursului, prevăzută de HG 281/1993, motivând neconstituţionalitatea acestuia în raport de interpretarea dată de către reclamantă a dispoziţiilor din Regulamentul de organizare a concursului, în sensul că nu se pot contesta rezultatele obţinute la proba orală, aspect ce ţine de cercetarea pe fond a cauzei.
În contextul de fapt şi de drept al speţei, este evident că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot completa procedura specială, reglementată de norme exprese a contestării concursului organizat în baza actelor normative menţionate, iar prin acţiune nu s-a invocat nici un aspect legat de îndeplinirea sau neîndeplinirea procedurii prealabile, pentru ca Instanţa să se pronunţe asupra acestuia.
În concluzie, în mod corect, Instanţa de Fond a apreciat că nici excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 554/2004 nu este admisibilă, aceste dispoziţii neavând incidenţă nici măcar pe plan procedural în această speţă, cu atât mai puţin în planul judecării şi soluţionării fondului cauzei.
Pentru considerentele mai sus arătate, se constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de pârâtă este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menţinând dispoziţiile încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.T. Bucureşti, împotriva încheierii din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3432/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
