ICCJ. Decizia nr. 3433/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3433/2007
Dosar nr. 643/32/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 58/2007 Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. şi a dispus anularea Deciziei nr. 20 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării respectivei decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea sentinţei se reţine că prin Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 reclamantul N.C., comisar şef secţie al G.F., secţia Neamţ a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea din funcţia publică pe o perioadă de un an, în baza art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. i) şi j) din aceeaşi lege, fapta constând în aceea că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisariatului General la data de 20 octombrie 2006, până la ora 1200, refuzând astfel să dea curs ordinului care i-a fost transmis la data de 19 octombrie 2006, de către C.G., prin secretara G.F. - P.G.
Instanţa de Fond a stabilit că această decizie este nelegală, deoarece lipseşte avizul preşedintelui A.N.A.F., aviz cerut de art. 2 alin. (3) din HG nr. 1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea G.F., fapta nu a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (reţinându-se aplicarea lit. i) şi j) de la acest articol deşi este descrisă o singură faptă), iar sancţiunea aplicată nu a fost individualizată, în sensul că nu se specifică funcţia publică pe care urmează să o ocupe reclamantul după retrogradare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta G.F. – C.G., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta - pârâtă arată că Decizia de sancţionare poartă semnătura Preşedintelui A.N.A.F., fapt ce se poate observa prin simpla lecturare a actului, iar împrejurarea că nu sunt arătate numele şi calitatea semnatarului nu conduc la concluzia inexistenţei acestui aviz, semnătura nefiind contestată pe parcursul procesului.
Totodată, din considerentele Deciziei nr. 20/2007 rezultă că reclamantul - intimat a fost sancţionat pentru o singură faptă, respectiv refuzul executării unui ordin dat de şeful ierarhic.
În ceea ce priveşte precizarea funcţiei în care a fost retrogradat reclamantul - intimat, recurenta susţine că potrivit art. 33 alin. (4) din HG nr. 1210/2003 nu avea această obligaţie, ci numai obligaţia de a specifica durata sancţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.
Cu privire la primul motiv de recurs se reţine că, într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) din HG nr. 1538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea G.F., sancţionarea personalului cu funcţii de conducere din structura G.F. se face cu avizul Preşedintelui A.N.A.F.
Decizia de sancţionare contestată poartă o semnătură indescifrabilă la rubrica avizat, semnătură care în contextul deciziei şi în lipsa contestării autenticităţii ei de către reclamant, trebuia interpretată de Instanţă ca fiind un aviz valabil; HG nr. 1538/2003 nu reglementează o formă anume pentru acest aviz, astfel că numai inexistenţa sa poate atrage nulitatea actului.
Referitor la al doilea motiv de recurs, ce vizează temeinicia deciziei de sancţionare, se constată că în mod corect comisia de disciplină şi pârâta - recurentă au reţinut în sarcina d-lui N.C. refuzul executării unui ordin dat de şeful ierarhic, fapta constând în aceea că funcţionarul public nu s-a conformat ordinului transmis în data de 19 octombrie 2006, de a se prezenta la C.G. a doua zi, în data de 20 octombrie 2006, la orele 1000 – 1030, invocând în apărarea sa motive subiective (lipsa unui mijloc de transport pentru efectuarea deplasării, aprecieri cu privire la importanţa şi urgenţa convocării, antecedente medicale).
În ceea ce priveşte încadrarea în drept Decizia de sancţionare este legal emisă, fapta constituind o „încălcare a prevederilor legale referitoare la îndatoriri" (art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999), ce poate constitui temei al sancţiunii retrogradării în funcţia publică.
De asemenea, este întemeiat motivul de recurs referitor la legalitatea sancţiuni aplicate.
Art. 65 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999 prevede „retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până la un an", astfel că obligaţia individualizării se referă la durata sancţiunii, în acest sens fiind şi art. 33 alin. (4) din HG nr. 1210/2003, reglementarea neprevăzând posibilitatea retragerii mai multor grade.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. acesta va fi admis, modificându-se hotărârea Instanţei de Fond în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva sentinţei civile nr. 58 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului N.C. ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3434/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
