ICCJ. Decizia nr. 3432/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3432/2007
Dosar nr. 5972/2/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 9 iunie 2006, reclamanţii M.G. şi R.C. cetăţeni italieni cu domiciliul ales în România, în contradictoriu cu O.R.A. au solicitat anularea actului administrativ nr. 2484/2006 prin care pârâtul a refuzat să emită actul legal de avizare în vederea încuviinţării adopţiei minorului P.V., născut la 3 august 2003 la Covasna, conform cererii depuse de reclamanţi şi înregistrată sub nr. 2283 din 16 decembrie 2003 şi obligarea acestuia să avizeze adopţia.
Prin acţiunea precizatoare a solicitat transmiterea cererii şi documentaţiei la Instanţa de judecată pentru încuviinţarea adopţiei.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 273/2004, privind adopţia, au formulat o cerere de adopţie a minorului în baza Legii nr. 347/2002 şi reglementării internaţionale în materie de adopţii, respectiv Legea nr. 15/1993 de aderare a României la C.E. în materia Adopţiei de Copii, Legea nr. 18/1990 şi Legea nr. 30/1994 de ratificare a Convenţiei O.N.U., cu privire la apărarea D.O.C.L.F.
În continuarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au precizat că minorul îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi adoptat internaţional, fiind abandonat de familie şi nesolicitat în ţară în vederea adopţiei.
O.R.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, actul a cărui anulare a fost solicitată nefiind un act administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 328 din 31 ianuarie 2007 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor M.G. şi R.C. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel această Instanţă a reţinut că înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, respectiv adresa O.R.A., prin care s-a refuzat emiterea actului de avizare nr. 2484/2006 nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a putea fi definit ca un act administrativ şi pe cale de consecinţă supus cenzurii, sub aspectul legalităţii, Instanţei de contencios administrativ neproducând efecte juridice în ce priveşte încuviinţarea sau nu a adopţiei minorului P.V.
Faptul că răspunsul autorităţii publice nu îi satisface pe petenţi, în condiţiile în care aceştia au primit răspuns la cerere, nu constituie nici un răspuns nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii M.G. şi R.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit prima Instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată întrucât pârâtul a refuzat nejustificat să-şi îndeplinească o obligaţie legală încălcându-se astfel drepturile obiective, legale privind realizarea interesului superior al copilului aflat în dificultate cât şi dreptul lor de a forma o familie.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa Instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Reclamanţii, prin acţiunea formulată, au solicitat anularea actului emis de O.R.A. prin care s-a refuzat rezolvarea legală a cererii lor şi transmiterea cererii şi documentaţiei la Instanţa de judecată pentru încuviinţarea adopţiei minorului P.V., cu domiciliul în România. Şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 40, 43 - 45 şi 46 din Legea nr. 273/2004.
Reclamanţii care au solicitat încuviinţarea adopţiei pentru un copil din România sunt cetăţeni italieni.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 273/2004 „adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne".
Or, în cauză, este evident că cererea de adopţie internaţională nu îndeplineşte condiţiile impuse de legea naţională şi internaţională, iar această cerere nu poate fi transmisă Instanţelor judecătoreşti prin intermediul Autorităţii Centrale, care ar proceda în acest fel la sesizarea Instanţei de judecată cu o cerere nelegală.
În acest sens sunt şi prevederile HG nr. 1435/2004 Anexa 1, respectiv Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 potrivit cărora „ în vederea întocmirii documentului care atestă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 46 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, după primirea cererii privind adopţia unui copil din România, formulată de către persoana sau familia cu domiciliul pe teritoriul altui stat, Oficiul verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia în evidenţă şi notifică autorităţii centrale străine sau organizaţiei acreditate de către statul străin şi autorizate de Oficiu privind continuarea procedurii adopţiei internaţionale.
Refuzul autorităţii centrale de a transmite Instanţei judecătoreşti procedura adopţiei interne este justificat de neîndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru a i se încuviinţa cererea de adopţie.
Astfel că refuzul autorităţii fiind justificat nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a putea fi exercitată acţiunea în contencios administrativ de către reclamanţi şi prin urmare nu se poate vorbi de un drept vătămat al reclamanţilor.
Aşa fiind recursul în cauză se vădeşte a fi nefondat urmând a fi respins cu motivaţia prezentată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. şi R.C., împotriva sentinţei civile nr. 328 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3433/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
