ICCJ. Decizia nr. 3401/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3401/2007
Dosar nr. 9269/1/200.
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 11 octombrie 2006 B.F.I. a chemat în judecată A.N.P., solicitând anularea notei nr. 238585 din 26 septembrie 2006, de transfer din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul Giurgiu, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea autorităţii publice pârâte să-i plătească suma de 20.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale şi morale cuvenite ca urmare a emiterii actului administrativ menţionat mai sus.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în baza notei nr. 226148 din 21 iunie 2006 a fost transferat de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Rahova. Că, în noul loc de deţinere, condiţiile de executare a pedepsei privative de libertate aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor sunt mult inferioare celor existente la Penitenciarul Giurgiu şi în acest mod este împiedicat să-şi exercite unele drepturi de care a beneficiat iniţial.
Prin sentinţa civilă nr. 660 din 1 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că emiterea notei de transfer ce formează obiectul litigiului dintre părţi s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.F.I.
Recurentul a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins acţiunea deoarece cu probele administrate nu s-a dovedit implicarea sa în emiterea organizării unei acţiuni de nesupunere din partea altor deţinuţi.
Că, prin atitudinea sa a contribuit permanent la menţinerea unui climat de ordine în cadrul penitenciarului, aşa încât măsura transferării la alt penitenciar nu se justifică.
Recursul este nefondat.
Prin adresa nr. 238585 din 26 septembrie 2006 emisă de către directorul general al A.N.P. s-a comunicat Penitenciarului Giurgiu că s-a aprobat transferarea deţinutului B.F.I. de la Penitenciarul Bucureşti Rahova.
Măsura respectivă a fost determinată de cercetările menţionate în referatul nr. I/018227 din 25 septembrie 2006, întocmit de directorul Penitenciarului de maximă siguranţă Bucureşti, de locţiitorul directorului pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar şi şeful serviciului pentru siguranţa deţinerii exterioară, conform cărora o serie de deţinuţi din Penitenciarul Bucureşti Rahova, între care şi reclamantul B.F.I. ar fi dispuşi să participe în mod efectiv la acţiuni de nesupunere (filele 21-24 ale dosarului curţii de apel).
Pe de altă parte, din adresa nr. 15592 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâtă, rezultă că cererea de transfer a deţinutului la Penitenciarul Bucureşti Rahova nu a fost aprobată întrucât această unitate nu are spaţii de deţinere disponibile (fila nr. 36 a aceluiaşi dosar).
A existat deci un motiv temeinic care în sensul reglementării legale în vigoare la acea dată, îndreptăţea pe directorul general al A.N.P. să emită nota de transfer a reclamantului la un alt penitenciar apropiat, cu privire la care nu s-a dovedit că nu ar putea asigura exercitarea drepturilor legitime recunoscute persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate.
În condiţiile inexistenţei unui drept legitim subiectiv al reclamantului, de natura celor prevăzute în OUG nr. 56/2003, drept vătămat prin emiterea actului administrativ, cauzei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile acestui act normativ care stabilesc competenţa altei instanţe pentru soluţionarea plângerii.
În fine, nici prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 invocate în sentinţă nu-şi găsesc incidenţa, având în vedere data emiterii notei de transfer, 26 septembrie 2006 şi data la care această lege a intrat în vigoare (20 octombrie 2006).
Faţă de considerentele expuse şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.F.I. împotriva sentinţei civile nr. 660 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3405/2007. Contencios → |
|---|
