ICCJ. Decizia nr. 3439/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3439/2007
Dosar nr. 490/35/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 27 februarie 2007 reclamanta B.M. a chemat în judecată C.J.P. Bihor solicitând anularea Hotărârii nr. 12616 din 10 martie 2006 emisă de pârâtă şi constatarea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este soţie supravieţuitoare a numitului B.V. care face parte din categoria persoanelor refugiate din motive etnice, în prezent decedat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 73/ CA din 20 aprilie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea Hotărârii nr. 12616 din 10 martie 2006 emisă de C.J.P. Bihor obligând-o să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 în calitate de soţie supravieţuitoare a celui decedat din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 din lege.
Pentru a hotărî astfel această Instanţă a reţinut că reclamanta este urmaşă a soţului decedat B.V. care s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi B.I. şi B.A., refugiaţi din motive de persecuţie etnică din luna octombrie 1940, până în luna martie 1945 din localitatea Livada, judeţul Bihor, în municipiul Arad, judeţul Arad aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, proba testimonială a martorei D.S., fişa primită de la A.N. privind pe refugiatul B.I. (tatăl soţului reclamantei) în care se menţionează că acesta împreună cu soţia şi trei copii figurează ca refugiaţi, precum şi declaraţia autentică a numitelor A.F. şi D.S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Bihor criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
Recurenta a susţinut în esenţă că în mod greşit prima Instanţă a admis acţiunea şi a obligat-o să emisă o hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitatea de soţie supravieţuitoare, întrucât soţul reclamantei nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
A mai arătat că strămutarea în ală localitate decât cea de domiciliu este o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării şi să fi avut un domiciliu într-o localitate de unde să fi fost strămutată, iar în cazul de faţă, soţul reclamantei, la data refugierii părinţilor săi nu exista ca persoană fizică, deci nu putea avea un domiciliu de unde să se refugieze.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză nu se contestă calitatea de persoane refugiate din motive de persecuţie etnică a părinţilor soţului reclamantei, B.I. şi B.A., din luna octombrie 1940 până în luna martie 1945 din localitatea Livada, judeţul Bihor în localitatea Arad, judeţul Arad şi nici împrejurarea că soţul reclamantei s-a născut la data de 2 ianuarie 1944 în timpul refugiului părinţilor săi.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut Instanţa de Fond că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 30 ianuarie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Astfel că reclamanta în calitate de soţie supravieţuitoare în temeiul art. 3 alin. (1) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 este beneficiară a drepturilor prevăzute de această lege.
Pentru aceste motive, constatându-se că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinţei civile nr. 73/ CA din 20 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3440/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
