ICCJ. Decizia nr. 3442/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3442/2007
Dosar nr. 9731/2/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 30 octombrie 2006 reclamanta T.P. a chemat în judecată C.J.P. Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 solicitând anularea Hotărârii nr. 18312 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părinţii său au fost strămutaţi din localitatea Golebina - Ceatalcia, judeţul Durostor pe motive etnice, iar pârâta în mod nelegal i-a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 476 din 14 februarie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta T.P., a anulat Hotărârea nr. 18312 emisă de C.J.P. Ilfov, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 la 4 septembrie 2006 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 începând cu data de 1 octombrie 2006 pentru perioada 14 ianuarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel această Instanţă a reţinut că din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuind înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile în mod nemijlocit cât şi persoanele care au suferit persecuţiile în mod indirect prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor în perioada prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că deşi potrivit dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul OG nr. 105/1999 se înţelege şi persoana care a făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral, situaţie în care se regăsesc şi părinţii reclamantei, în cauză nu s-a făcut dovada începutului şi sfârşitului perioadei de strămutare, condiţie impusă de dispoziţiile art. 4 din norme, pentru acordarea drepturilor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 14 ianuarie 1942 în localitatea Beidaud, judeţul Tulcea după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Fiind născută în perioada în care părinţii săi aveau statutul de strămutaţi, intimata - reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor săi, suportând consecinţele morale şi materiale ale statutului acestora care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat Instanţa de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Adresele M.J. şi C.N.P.D.A.S., invocate de recurenta - pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţilor emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
În cauză s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv Situaţia privind averea imobiliară ce a fost trecută în proprietatea statului bulgar precum şi declaraţiile martorilor U.S. şi S.M., că părinţii reclamantei M.C. (D.) şi M.C. au fost strămutaţi împreună cu bunicul lor M.F. în anul 1940 din localitatea Golebina - Ceatalcia, judeţul Durostor, iar reclamanta T.P. (M.) s-a născut, ulterior refugiului la data de 14 ianuarie 1942 în comuna Beidaud, judeţul Tulcea.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că nu s-a făcut dovada încetării perioadei strămutării acest motiv nu poate fi luat în considerarea deoarece strămutarea populaţiei române din Bulgaria în România în urma Tratatului de la Craiova a fost definitivă, persoanele strămutate neavând niciodată posibilitatea de a reveni în locurile respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 476 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3444/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
