ICCJ. Decizia nr. 3440/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3440/2007
Dosar nr. 4930/1/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 15 martie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâtele D.G.A.S.P.C. – C.E.M.P.H. şi C.S.E.M.P.H.A.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat anularea Certificatului nr. 3973/2005 şi a Deciziei nr. 3668/2005 emise de pârâte cu privire la încadrarea în gradul de handicap şi obligarea pârâtelor să emită acte administrative de încadrare în gradul II accentuat, avut până la revizuirea din anul 2005, când i s-a acordat gradul III mediu.
Instanţa de Fond a constatat că reclamantul nu a dovedit cu probe convingătoare, respectiv expertiză medico - legală, că s-a făcut o greşită încadrare în grad de handicap, iar actele medicale existente la dosarul cauzei nu conduc la o altă concluzie decât cea stabilită de autorităţile pârâte.
Se precizează că, astfel cum s-a dispus prin Decizia de casare nr. 3367/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, Instanţa a pus în vedere reclamantului necesitatea efectuării unei expertize medico - legale, acesta prezentându-se la sediul S.M.L.J. Sibiu la data de 30 ianuarie 2007, dar fiind lipsit de mijloace financiare a refuzat efectuarea examinărilor recomandate, solicitând şi returnarea taxei de expertiză şi renunţând la efectuarea expertizei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul S.G., arătând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, Instanţa pronunţând o soluţie contrară probelor de la dosar şi actelor normative aplicabile în cauză.
Astfel, recurentul arată că nu s-a ţinut seama de faptul că în anii 2002, 2003 şi 2004, la revizuirile anuale, a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, iar modificarea încadrării în gradul de handicap mediu în anul 2005 nu este susţinută de schimbarea diagnosticului în sensul ameliorării stării de sănătate şi nici de schimbarea legislaţiei, Legea nr. 519/2002 fiind în vigoare la data revizuirilor din anii 2003 şi 2004; în consecinţă, Instanţa de Fond ar fi trebuit să constate nelegalitatea actului administrativ prin care i s-a modificat încadrarea în grad de handicap din accentuat în mediu.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin certificatul şi Decizia nr. 3668 din 16 august 2005, recurentul reclamant a fost încadrat în gradul mediu de handicap, cu diagnosticul: Arteriopatie obliterantă membre pelviene cu amputaţie 1/ 3 medie gamba dreaptă. Bont protezat. By-pass aorto iliac stâng.
În drept această încadrare se justifică pe baza criteriilor aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726 din octombrie 2002, emis în baza Legii nr. 519/2002 şi care stabileşte la Cap. III pct. 1 cazurile de încadrare în grad accentuat de handicap a persoanelor cu handicap motor şi neuromotor, respectiv: amputaţie de coapsă (bont mai mic de 6 cm.), greu protezabilă; dizarticulaţie coxofemurală; amputaţie bilaterală a membrului pelvin de la nivelul gambelor; amputaţie unilaterală asociată cu anchiloză sau calusuri vicioase contralateral.
Diagnosticul reclamantului - recurent în anul 2005 nu evidenţiază nici una din aceste caracteristici enumerate în Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F.
Neconcordanţa dintre încadrările făcute în anii 2002 - 2004, pe de o parte, şi încadrarea făcută în anul 2005, pe de altă parte, se justifică de către pârâta - intimată C.S.E.P.H.A. prin aceea că în perioada menţionată reclamantul - recurent prezenta un bont ce urma a se adapta la proteză, iar în anul 2005 prezenta un „bont protezat"; această apărare a Comisiei nu a fost combătută prin susţineri sau probe de către reclamantul - reclamant.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că Instanţa de Fond a făcut o corectă apreciere a probelor existente la dosar, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 16 martie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3442/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
