ICCJ. Decizia nr. 3448/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3448/2007
Dosar nr. 911/57/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 iulie 2007, la Curtea de Apel Alba Iulia, C.L. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 54 din 29 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia solicitând admiterea recursului, admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000. Aceasta întrucât a menţionat recurentul, se încalcă prevederile art. 2 din OG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public şi prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 coroborate cu art. 77 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Recurentul a mai susţinut că a fost privat de dreptul de apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ. coroborat cu art. 6 din C.E.D.O., respingându-i-se cererea pentru lipsă de apărare şi soluţionându-se cauza în lipsa sa.
Cât priveşte plata taxei de timbru, recurentul apreciază că cererea sa nu este supusă timbrării întrucât aceasta ar deriva dintr-un litigiu de muncă şi asigurări sociale.
Recurentul a mai susţinut că pe fondul cauzei, excepţia invocată este întemeiată întrucât prin dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1550/2004 se dispune stabilirea punctajului mediu anual pentru persoanele pensionate pe Legea nr. 3/1997 raportat la un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru bărbaţi, indiferent de condiţiile şi locul de muncă efectuat de persoana în cauză. Recurentul consideră că în ceea ce-l priveşte, lucrând în zona I de expunere la radiaţii stagiul de cotizare ar trebui să fie de 15 ani şi respectiv 20 de ani, potrivit art. 43 alin. (3) coroborat cu art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi că s-ar crea o discriminare între persoanele pensionate pe Legea nr. 3/1997 şi cele pensionate conform Legii nr. 19/2000, încălcându-se principiul egalităţii consacrat de art. 2 din Legea nr. 115/2000, potrivit căruia „se asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege".
La dosar, intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât motivele formulate constituie o reluare a motivelor invocate în excepţia de nelegalitate.
Cât priveşte excluderea discriminatorie invocată de recurent este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2000, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 aprobate prin HG nr. 1550/2004 se prevede expres că „pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1997 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1997".
Cât priveşte actul normativ supus controlului legalităţii s-a precizat de intimat că este legal adoptat, conform art. 108 din Constituţia României, că au fost respectate în elaborarea sa, dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 555/2001 (în vigoare la data respectivă), proiectul actului normativ fiind avizat în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/ 1993 şi a art. 48 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, de Consiliul Legislativ (aviz din 27 septembrie 2004).
S-a mai precizat de intimat că actul normativ contestat conţine norme metodologice cu caracter preponderent tehnic, ce prevăd efectuarea unor operaţiuni de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilit în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării acestora, pe baza principiilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul realizării echilibrului social între categoria persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a legii menţionate şi cea a persoanelor pensionate începând cu această dată.
Se consideră de intimat că noua formulă de calcul a pensiei, prin luarea în considerare a contribuţiei plătite pe toată perioada de activitate, permite realizarea unei legături mai strânse între nivelul contribuţiilor achitate şi nivelul prestaţiilor obţinute. Mai mult, pentru eliminarea distorsiunilor apărute între pensii, în funcţie de anul pensionării, s-a aprobat un program de recorelare, începând din ianuarie 2002, înlăturându-se inechităţi, creşterea medie a pensiei fiind în procente cuprinse de la 24,9% la 36,2% pentru pensionarii înscrişi la pensie înainte de anul 1968.
Intimatul a mai precizat că scopul evaluării pensiilor pentru limită de vârstă este de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislaţia care a fost aplicată pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislaţia care a fost aplicabilă la data stabilirii iniţiale a drepturilor, prin aplicarea aceleiaşi formule de calcul a pensiei.
S-a mai menţionat că de fapt, HG nr. 1550/2004 reglementa o etapă preliminară a recalculării care a fost aprobată ulterior prin OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În faţa Înaltei Curţi, recurentul nu a mai administrat probe noi.
Din ansamblul actelor cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la 29 iunie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 54 prin care s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu Guvernul României şi C.J.P. Alba.
Excepţia de nelegalitate invocată priveşte prevederile art. 2 alin. (3) din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public.
Această excepţie a fost ridicată în litigiul de asigurări sociale ce a format obiectul Dosarului nr. 2801/107/2006 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, litigiu suspendat până la soluţionarea incidentului procesual ridicat de parte, în mod definitiv şi irevocabil.
Instanţa de Fond a reţinut în soluţionarea excepţiei că Hotărârea nr. 1550/2004 şi normele metodologice de aplicare, organizează executarea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, prevederile acesteia fiind în concordanţă cu normele prevăzute de această lege, dispunând numai pentru viitor fără să contravină principiului constituţional al neretroactivităţii legii.
Mai mult, Instanţa a stabilit că Hotărârea nr. 1550/2004 a stabilit doar procedura preliminară de recalculare a pensiilor şi nu a reglementat recalcularea efectivă, modificarea cuantumului pensiei ca urmare a recalculării şi plata acesteia fiind reglementată ulterior prin OUG nr. 4/2005.
S-a mai reţinut de Instanţă că scopul HG nr. 1550/2004 a fost eliminarea distorsiunilor şi inechităţilor apărute între pensii în funcţie de anul pensionării.
Cu privire la susţinerea petentului, Instanţa a mai reţinut că „numai după încheierea evaluării individuale se acordă punctajul mediu anual cel mai avantajos calculat în baza prevederilor Legii nr. 19/2000 şi celelalte reglementări din domeniu, intrate în vigoare după publicarea HG nr. 1550/2004. Deci, a concluzionat Instanţa, susţinerea reclamantului că este exclus de la aplicarea Legii nr. 19/2000 prin aplicarea art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor nu este întemeiată".
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat şi va fi respins.
Aşa cum rezultă din contestaţia formulată de acesta, la 31 octombrie 2006 la Tribunalul Alba, litigiul declanşat de parte priveşte „contestarea Deciziei nr. 157353 din 14 septembrie 2006 emisă de C.J.P. Alba prin care s-a procedat la „recalcularea pensiei petentului, astfel încât cere emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească punctajul mediu anual raportat la stagiul de cotizare prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, întrucât i-au fost afectate drepturile patrimoniale.
În cadrul acestui litigiu s-a ridicat excepţia nelegalităţii prevederilor art. 2 alin. (3) din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public.
În motivarea excepţiei, reclamantul a arătat că prin dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1550/2004 se dispune „stabilirea punctajului mediu anual pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 raportat la un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru bărbaţi indiferent de condiţiile şi locul de muncă al persoanei în cauză, încălcându-se prevederile OG nr. 4/2005 potrivit cărora recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, respectiv art. 43 alin. (3) coroborat cu art. 77 alin. (2).
Susţinerea petentului că dispoziţiile art. 2 din HG nr. 1550/2004 ar fi nelegale este neîntemeiată.
Este cert că reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă şi limita de vârstă în anul 1989 în baza Legii nr. 3/1977 (Decizia nr. 157353 emisă de C.P. Caraş Severin).
Prevederile atacate ca nelegale din HG nr. 1550/2004 de fapt nu privesc recalcularea efectivă, din nou a pensiei petentului ci procedura preliminară de evaluare a dosarului de pensie, care s-a făcut la nivel naţional pentru toţi pensionarii de reevaluare a punctajului avut (ceea ce susţine C.J.P. Alba, Dosar nr. 2801/2006 al Curţii de Apel Alba).
Împrejurarea apreciată de petent că ar trebui să se facă o nouă recalculare efectivă a pensiei sale nu este de natură a determina constatarea nelegalităţii HG nr. 1550/2004 care prevede expres că „pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1997 - 31 martie 2001 (reclamantul a fost pensionat în 1989), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1997".
Actul administrativ atacat are în vedere calcularea punctajului mediu anual necesar aplicării unor măsuri de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar nu recalcularea efectivă, deci din nou, a pensiei cuvenite petentului, care a fost pensionat în 1989, situaţie în care s-ar încălca art. 15 alin. (2) din Constituţia României privind neretroactivitatea legii.
Cât priveşte nerespectarea dreptului la apărare, conform art. 157 C. proc. civ., se constată că cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată în cauză s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia la 7 iunie 2007, acordându-se termen de judecată la 29 iunie 2007.
Chiar în ziua de 29 iunie 2007 petentul a depus la registratura Curţii de Apel Alba Iulia o cerere de amânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător, fără a-şi motiva amânarea, avându-se în vedere faptul că el a ridicat această excepţie încă de la data de 31 mai 2007 când a fost asistat de avocat.
Mai mult petentul nici nu s-a prezentat în faţa Instanţei de judecată la 29 iunie 2007, aşa cum rezultă din practicaua sentinţei, Dosar nr. 911/57/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Avându-se în vedere soluţionarea cu celeritate a unor astfel de excepţii, în condiţiile în care fondul cauzei (Dosar nr. 2801/107/2006 al Tribunalului Alba) este suspendat până la soluţionarea excepţiei, precum şi dispoziţiile art. 156 C. proc. civ. ce prevăd că „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată", se constată că respingerea cererii de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare a fost legală.
Cât priveşte „dreptul la un proces echitabil" (aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O.) în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, Instanţa de Fond a soluţionat cauza în mod legal.
Exigenţele circumscrierii unui proces echitabil, privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil au în vedere faptul că, aşa cum a decis C.E.D.O., Curtea nu determină conţinutul material al „drepturilor şi obligaţiilor civile" în ordinea juridică a statelor contractante. Conţinutul acestora se exprimă însă prin efectele produse de dreptul în cauză „spre a se vedea dacă el poate fi considerat sau nu un drept sau o obligaţie".
În cauză, la data de 31 mai 2007, recurentul asistat de avocat, a depus la Curtea de Apel Alba Iulia (Dosar nr. 2801/107/2006) motivarea excepţiei de nelegalitate, în raport de care Instanţa Curţii de Apel Alba, secţia conflicte de muncă şi asigurări, a suspendat judecarea Dosarului nr. 2801/107/2006, a trimis-o la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba pentru a se pronunţa pe excepţia ridicată de parte, care însă nu s-a mai prezentat în faţa Instanţei fără nici o motivare şi nici nu a motivat amânarea judecării prin petiţia depusă, mai mult nici nu s-a prezentat la 29 iunie 2007 în faţa completului de judecată.
Aşa fiind, nu se poate considera că în mod greşit s-a respins cererea de amânare a procesului, în mod corect Instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ.
Cât priveşte susţinerea petentului că ar fi discriminat, este de observat că este de asemenea neîntemeiată, cât timp nu este realizată cerinţa regimului juridic diferit pentru situaţii de fapt identice.
În speţă, legea, aşa cum a fost modificată a clarificat situaţia prin reglementare expresă.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3457/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
