ICCJ. Decizia nr. 3444/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3444/2007
Dosar nr. 5298/1/2007
Şedinţa publică din 19 septembrie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 25 iulie 2006 reclamanta SC D. SRL Târgovişte a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. înlăturarea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei administrative şi obligarea pârâtului la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că măsura suspendării soluţionării contestaţiei sale, aplicată prin Decizia nr. 86 din 8 iunie 2006 este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 184 alin. (1) C. proCod Fiscal text care nu are incidenţă în speţă pentru că pe de o parte nu se află în situaţia prevăzută de lege pentru a se justifica suspendarea, în care organul constatator a sesizat organele de urmărire penală, ci în situaţia inversă, în care organele de cercetare penală au solicitat organelor fiscale investigaţii asupra realităţii operaţiunilor comerciale în discuţie, şi pe de altă parte aceste cercetări penale nu privesc societatea reclamantă sau vreun organ sau prepus al acesteia, ci pe administratorul societăţii de la care a achiziţionat marfa.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 193 din 19 septembrie 2006 a respins acţiunea formulată de SC D. SRL reţinând în esenţă că între stabilirea obligaţiilor bugetare în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. 52 din 22 februarie 2006 întocmită de reprezentantul D.G.F.P. Argeş şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea contestaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs anulat ca netimbrat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1157 din 22 februarie 2007.
Împotriva acestei ultime decizii SC D. SRL a formulat contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art. 318 alin. (1) prima teză C. proc. civ.
Au arătat în motivele contestaţiei că în mod greşit recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 183 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti a fost anulat ca netimbrat întrucât în realitate au plătit taxa judiciară de timbru legal datorată la data de 1 februarie 2007, iar ulterior la data de 6 februarie 2007 au expediat, pe adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cerere de soluţionare în lipsă şi în original dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Expediţia s-a realizat cu confirmare de primire.
Cererea de anulare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1157 din 22 februarie 2007 este întemeiată după cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. „Hotărârile Instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când Instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În Dosarul nr. 5300/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect recursul declarat de SC D. SRL împotriva sentinţei civile nr. 183 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul şi contul indicat prin citaţia emisă la 27 noiembrie 2006 aşa cum rezultă din mandatul poştal din 1 februarie 2007 existent la dosarul cauzei în original.
Cererea formulată de SC D. SRL de soluţionare a recursului în lipsă precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru au fost înregistrate la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 februarie 2007.
Din eroare însă au fost înregistrate iniţial la secţia comercială, la secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind prezentate la data de 5 martie 2007, societatea recurentă în Dosarul nr. 5300/42/2006 nefiind în culpă pentru această împrejurare.
Aşa fiind şi constatând că în realitate SC D. SRL a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar legal datorate în Dosarul nr. 5300/42/2006 şi din eroare nu au putut fi luate în considerare la data soluţionării pricinii.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de SC D. SRL Târgovişte împotriva Deciziei nr. 1157 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează hotărârea atacată şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la 31 octombrie 2007.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3448/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
