ICCJ. Decizia nr. 3520/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3520/2007
Dosar nr. 4240/2/2006
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 864 din 22 martie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu C.P.M. Bucureşti şi pe cale de consecinţă a anulat Hotărârea nr. 15827/98 din 24 martie 2006 emisă de pârâtă, obligând pe acesta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să-i achite totodată suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâri astfel Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a născut la 29 octombrie 1941, în localitatea Călăraşi, unde familia ei se refugiase ca efect al schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, dispus prin tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
În acest context s-a apreciat că, date fiind circumstanţele naşterii sale, în timpul refugiului pârâţilor, reclamanta a suferit alături de familie, în mod direct, consecinţele persecuţiei etnice şi prin urmare, a dobândit calitatea de persoană persecutată, în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.P.M. Bucureşti.
Recurenta a susţinut că soluţia Instanţei de Fond este greşită întrucât intimata nu îndeplineşte cerinţele impuse beneficiarilor Legii nr. 189/2000 constând în persecuţia din motive etnice cu consecinţa strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece s-a născut şi a trăit tot timpul pe teritoriul României.
S-a mai susţinut că în acest sens pledează şi textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia schimbul de populaţie dintre cele două ţări, urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi, pe cale de consecinţă, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuia în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerinţele Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie român, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte, sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă aşadar că textul Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat de recurentă, nu prezintă relevanţă din punct de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 întrucât, inclusiv copii născuţi în intervalul reglementat de lege şi în perioada refugiului familiei sunt victime nemijlocite ale consecinţelor acestei situaţii.
Referitor la cheltuielile de judecată Instanţa constată că în cauză se aplică dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Pentru toate aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de Instanţa de Fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 864 din 22 martie 2007, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3513/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3527/2007. Contencios → |
|---|
