ICCJ. Decizia nr. 3527/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3527/2007
Dosar nr. 2178/1/2007
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007 a respins recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea M.E.F. – A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca tardiv formulat, reţinându-se depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, reglementat de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Urmare a contestaţiei în anulare formulată de recurenţi, Înalta Curte, prin Decizia nr. 2756 din 29 mai 2007 a anulat Decizia nr. 919 din 14 februarie 2007, pronunţată în recurs şi a fixat termen pentru rejudecarea acestuia, la 25 septembrie 2007, cu citarea părţilor, reţinând că faţă de data pronunţării sentinţei Curţii de Apel Timişoara, respectiv 7 martie 2006 şi în raport cu data înregistrării recursului la poşta Arad la 13 martie 2006, astfel cum rezultă şi din borderoul depus la dosar, declararea recursului s-a realizat în termenul prevăzut de lege.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi anulându-se Decizia atacată s-a dispus rejudecarea recursului formulat de pârâtele D.G.F.P. a judeţului Arad şi M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 7 martie 2006.
Prin această din urmă sentinţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele sus menţionate şi a dispus suspendarea executării procesului - verbal din 26 mai 2004 emis de A.C.F. – S.I.F. până la soluţionarea, pe fond a cererii de anulare a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că în condiţiile în care procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de impunere, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 70.735.535 ROL (rezultată în urma controlului finalizat prin procesul - verbal a cărui suspendare se solicită) a fost suspendată, iar procesul penal de care depinde reluarea respectivei proceduri administrative nu a început încă şi faţă de cuantumul mare al sumei imputate, în speţă sunt întrunite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a apreciat că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat în raport cu Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 1572 din 10 martie 2005, întrucât aceasta are caracterul unei hotărâri provizorii şi, în consecinţă, a respins excepţia invocată de pârâte.
Prin recursul formulat de D.G.F.P. a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea M.F.P. împotriva acestei hotărâri se critică soluţia adoptată de Instanţa de Fond în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greşita aplicare a prevederilor legale incidente.
Recurenţii - pârâţi au susţinut că Instanţa de Fond greşit a respins excepţia puterii lucrului judecat în condiţiile în care, pe calea unei acţiuni anterioare, reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului - verbal de control din 26 mai 2004, încheiat de A.C.F. Arad, iar prin Decizia definitivă şi irevocabilă nr. 1572 din 10 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie această cerere a fost respinsă, bucurându-se astfel de autoritatea de lucru judecat, ceea ce reprezintă totodată o prezumţie legală, irefragabilă, împotriva căreia nu poate fi primită nici o dovadă contrară.
În fine, recurenţii au mai arătat că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că ar exista o situaţie nouă care să justifice suspendarea executării actului administrativ şi care să ducă astfel la modificarea deciziei deja pronunţate de Înalta Curte.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente şi de probele administrate reţine că nu pot fi primite criticile recurenţilor - pârâţi în considerarea celor în continuare arătate.
Decizia civilă nr. 1579 din 10 martie 2005 a Înaltei Curţi, prin care, urmare a admiterii recursului organelor de control, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea aceleiaşi reclamante - intimate, de suspendare a procesului - verbal de control din 25 mai 2004, nu poate constitui temei legal în invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, cum greşit susţin recurentele.
La pronunţarea respectivei decizii, Instanţa de Recurs a reţinut inadmisibilitatea cererii de suspendare, în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, incidente la acea dată, justificat de lipsa dovezii din care să rezulte existenţa pe rolul Curţii de Apel Timişoara a unei acţiuni în contencios administrativ formulate împotriva deciziei emise de M.F.P. urmare a contestării procesului - verbal de constatare în litigii.
Pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces, urmare a unei hotărârii pronunţate într-un litigiu anterior, potrivit art. 1201 C. civ., trebuie să existe tripla identitate de persoane, de obiect şi de cauză, cerută de acest text. Este însă imperios necesar, astfel după cum în mod constant s-a reţinut şi în jurisprudenţă, ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
Atunci când hotărârea primă, în cazul de faţă Decizia nr. 1572 din 10 martie 2005 a respins acţiunea pentru considerente procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident că existenţa unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni.
Aşa fiind, în mod legal Instanţa de Fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât, hotărârile judecătoreşti pronunţate în această materie, având natura unor hotărâri provizorii pot fi modificate atunci când nu mai subzistă împrejurările şi condiţiile avute în vedere la pronunţarea lor.
Totodată, Înalta Curte reţine că în mod legal Instanţa de Fond a admis prezenta acţiunea a reclamantei, întemeiată pe o prevedere legală nouă, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care este conferită posibilitatea solicitării suspendării unui act administrativ din chiar momentul sesizării autorităţii publice pe calea recursului administrativ, cerinţă îndeplinită în cauză.
În fine, nefondat este recursul de faţă şi în considerarea dovezilor prezentate de reclamanta - intimată, pe baza cărora s-a apreciat în mod just îndeplinirea cerinţelor legale impuse de textul de lege mai sus menţionat, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea pagubei iminente, măsurile provizorii dispuse fiind justificate de situaţia concretă a reclamantei - intimate şi pentru a asigura protecţia jurisdicţională provizorie a drepturilor sale, în condiţiile în care Instanţa competentă să judece soluţia dată în calea administrativă de atac nu poate fi sesizată decât după încetarea motivelor de suspendare avute în vedere de autoritatea administrativă.
Pentru toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea M.E.F. - A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 78 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3520/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3528/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
