ICCJ. Decizia nr. 3556/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3556/2007
Dosar nr. 7217/2/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta F.S.L.Î. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.N.P.D.A.S. şi preşedintele acesteia, M.C.Ş., obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de modificare a Deciziei nr. 189 din 24 martie 2006 de aprobare a criteriilor în baza cărora se acordă bilete pentru tratament şi la completarea lit. n) a punctului II prin care să se stabilească în favoarea personalului didactic de predare şi didactic auxiliar dreptul la compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, cazării şi a mesei în spaţiile de odihnă contractate de C.N.P.D.A.S. în conformitate cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind S.P.D.
Prin sentinţa civilă nr. 545 din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului preşedintele C.N.P.A.S. cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta F.S.L.Î.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că dreptul de a beneficia de la compensarea de la bugetul de stat a 50% din valoarea transportului, cazării şi a mesei în spaţiile de odihnă contractate de C.N.P.D.A.S. este deja prevăzut şi recunoscut în art. 105 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind S.P.D.
S-a mai reţinut că pentru existenţa dreptului nu este necesar ca acesta să fie conţinut şi în cuprinsul deciziei atacate, a cărei emitere are cu totul alt scop, acela de stabilire a criteriilor în baza cărora se acordă biletele pentru tratament balnear.
Împotriva sentinţei susmenţionate a declarat recurs F.S.L.Î., care a motivat, în esenţă, că intimata trebuia să prevadă în conţinutul criteriilor atacate dreptul personalului didactic de predare şi didactic auxiliar de a beneficia de compensarea de la bugetul asigurărilor sociale a 50% din valoarea transportului, a cazării, a mesei şi a tratamentului în spaţiile de tratament proprietatea C.N.P.A.S. şi în cele contractate de aceasta.
S-a mai susţinut că reclamanta nu a contestat existenţa acestui drept, ci neacordarea lui ca urmare a inexistenţei unei prevederi exprese în cuprinsul criteriilor anexă la Decizia nr. 187 din 24 martie 2006.
Recursul este nefondat.
Se reţine că sentinţa Instanţei de Fond este legală şi temeinică, întrucât nu se poate interpreta textul din Legea 19/2000 şi cel din Legea 128/1997 ca referindu-se la drepturi distincte, aşa cum susţine recurenta. Deşi nu se solicită explicit, se susţine că, în final, personalul didactic de predare şi auxiliar ar beneficia o dată de tratament balnear suportat în proporţie de 50% din bugetul asigurărilor sociale de stat, şi apoi şi la compensarea prin restituirea contravalorii a 50% achitate. Ori, acest drept nu este prevăzut expres, Legea 19/2000, lege cu caracter general, a preluat în parte dispoziţiile din Legea 128/1997, fără a crea un drept distinct, de natură juridică diferită.
Deşi Instanţa de Fond a apreciat că textul art. 105 alin. (2) din Legea 128/1997 nu a fost abrogat la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, diferenţa între acestea constă numai în prevederea cu privire la compensarea a 50% din contravaloarea transportului, care se menţine conform art. 105 alin. (2) din Legea 128/1997.
În condiţiile în care recurenta apreciază că drepturile sale prevăzute în art. 105 alin. (2) din Legea 128/1997 nu sunt efectiv valorificate, are posibilitatea de a solicita instituţiilor competente alocarea fondurilor bugetare pentru compensarea a 50% din contravaloarea transportului sau pentru alte activităţi.
În consecinţă, se apreciază că recursul declarat în cauză este neîntemeiat şi în temeiul dispoziţiilor art.312 C. proc. civ. urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.S.L.Î. împotriva sentinţei civile nr. 545 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3555/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 3561/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
