ICCJ. Decizia nr. 3579/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3579/2007
Dosar nr. 207/45/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 aprilie 2007, reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C. la eliberarea legitimaţiei de călătorie pentru a beneficia până la sfârşitul anului calendaristic de reducerea de 50% la transportul intern C.F.R., precum şi obligarea pârâtului la plata de daune materiale, reprezentând 50% din valoarea biletelor achiziţionate în anul 2007 şi daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de student la master, cursuri de zi, la U.T.G.A. şi că pârâtul a refuzat să soluţioneze cererea sa din 9 ianuarie 2007 pentru a-şi fi eliberată o legitimaţie de călătorie, cu scopul de a beneficia de reducerea de 50% la transportul C.F.R.
Reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a următoarelor acte administrative cu caracter normativ:
- art. 5 alin. (4) din HG nr. 309/1996 pentru adăugarea termenului „universitar", ceea ce restrânge categoria studenţilor, prin eliminarea acestora din învăţământul postuniversitar;
- art. 1, art. 2 alin. (1), art. 1 lit. d), e), f), art. 5 alin. (4) - (7) şi art. 8 alin. (1) - (2) din Ordinul nr. 972/5572/2003 emis de M.T.C.T. pentru că s-a adăugat termenul de „universitar" şi s-a introdus o limită de vârstă.
Reclamantul a susţinut că aceste reglementări sunt nelegale, întrucât prin înlocuirea noţiunii de învăţământ superior de stat cu noţiunea de învăţământ universitar se modifică implicit prevederile legii învăţământului, prin restrângerea categoriilor de studenţi din învăţământul superior care pot beneficia de facilităţi de transport doar la studenţii din învăţământul universitar, cu excluderea celor din învăţământul postuniversitar, respectiv a masteranzilor.
Nelegalitatea art. 5 alin. (4) din HG nr. 309/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin HG nr. 1468/2005, a fost invocată şi pentru restrângerea beneficiarilor de facilităţi de transport la studenţii şi masteranzii din învăţământul superior particular, pentru că nu mai prevede învăţământul universitar.
Prin sentinţa nr. 82/ CA din 28 iunie 2007 Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţia de nelegalitate şi acţiunea formulate de reclamantul C.C.
Hotărând astfel, Instanţa de Fond a reţinut că prin actele administrative cu caracter normativ criticate pentru nelegalitate de reclamant nu a fost modificată Legea învăţământului nr. 84/1995, fiind precizate dispoziţiile cu caracter de principiu existente în lege. În acest sens, s-a considerat că pentru punerea în aplicare a facilităţilor prevăzute în art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, legiuitorul a înţeles să individualizeze şi să precizeze modul de acordare a lor, doar în ceea ce-i priveşte pe studenţii „din învăţământul universitar de stat şi particular acreditat", excluzându-i implicit pe cei de la cursurile de învăţământ postuniversitar.
Instanţa de Fond a apreciat că distincţia făcută de legiuitor, respectiv de organul administrativ, între studenţii din învăţământul universitar, ca beneficiari ai facilităţilor la transportul feroviar, pe de o parte şi cei din învăţământul postuniversitar, pe de altă parte, decurge din faptul că statul a înţeles să sprijine financiar doar pregătirea profesională cu caracter universitar şi nu perfecţionarea acestei pregătiri, în decursul derulării carierei alese de absolvenţii învăţământului universitar, ţinând cont şi de faptul că o astfel de perfecţionare are loc în paralel cu obţinerea de venituri dintr-o activitate salarizată.
Reţinând şi că reclamantul se află într-o asemenea situaţie, fiind cadru universitar, Instanţa de Fond a respins ca nefondată şi acţiunea, cu motivarea că beneficiarii cursurilor postuniversitare au obligaţia să-şi achite cheltuielile pe care acestea le implică, cu excepţia celor suportate de stat în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că Instanţa de Fond a respins greşit acţiunea sa şi excepţia de nelegalitate invocată în privinţa HG nr. 309/1996 şi a Ordinului nr. 972/5572/2003, deoarece Legea nr. 84/1995 nu exclude anumite categorii de studenţi de la acordarea facilităţilor de transport.
Cu referire expresă la dispoziţiile art. 72 din legea sus menţionată, recurentul a învederat că studenţii de la cursuri de masterat beneficiază de gratuitatea studiilor şi de burse, astfel încât au dreptul şi la celelalte facilităţi prevăzute pentru studenţii din învăţământul superior de stat şi particular. Recurentul a susţinut că diferenţa dintre categoriile de studenţi sub aspectul dreptului la facilităţile de transport a fost nelegal stabilită prin actele administrative contestate, prin introducerea termenului de „învăţământ universitar" şi a unei limite de vârstă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Soluţia Instanţei de Fond de respingere a acţiunii şi a excepţiei de nelegalitate este legală şi temeinică faţă de prevederile art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit acestor dispoziţii legale, beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot cursul anului calendaristic, studenţii din învăţământul universitar de stat şi din învăţământul universitar particular acreditat, cursuri de zi.
În înţelesul legii învăţământului, învăţământul superior este format din învăţământ universitar, care cuprinde studenţii şi din învăţământ postuniversitar, care include cursanţii, inclusiv masteranzii şi doctoranzii.
Instanţa de Fond a reţinut în mod corect că, printre formele de învăţământ postuniversitar, art. 72 din Legea nr. 84/1995 republicată prevede şi studiile de masterat, urmate şi de recurentul - reclamant, ai căror studenţi înmatriculaţi pe locurile finanţate de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum şi de burse, în conformitate cu prevederile legale.
De asemenea, Instanţa de Fond a interpretat corect prevederile legale menţionate anterior, reţinând că deşi legiuitorul a utilizat termenul de student atât pentru persoanele care urmează cursuri universitare, cât şi pentru cele care urmează cursuri postuniversitare, cele două forme de învăţământ superior sunt reglementate distinct sub aspectul duratei de învăţământ şi a condiţiilor de şcolarizare.
În atare situaţie, facilităţile de care beneficiază cele două categorii, studenţii şi cursanţii, sunt distincte şi prin HG nr. 309/1996 nu a fost modificată Legea nr. 84/1995, în sensul excluderii cursanţilor de la facilităţile de transport, cum neîntemeiat a susţinut recurentul - reclamant. Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa Ordinului nr. 972/5572/2003 a cărui nelegalitate a fost invocată neîntemeiat pe cale incidentă.
În consecinţă, excepţia de nelegalitate a fost corect respinsă şi nu există temeiuri pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunţate de Instanţa de Fond. Soluţia dată pe fondul cauzei este de asemenea legală şi temeinică, întrucât recurentul - reclamant nu este titular al dreptului invocat prin acţiune şi nu beneficiază de facilităţile de transport recunoscute prin lege numai studenţilor din învăţământul universitar de stat şi din învăţământul universitar particular acreditat.
Pentru considerentele care au fost expuse, prezentul recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 82/ CA din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3578/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3582/2007. Contencios → |
|---|
