ICCJ. Decizia nr. 3567/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3567/2007
Dosar nr. 1888/2/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 2007, reclamantul V.M. a solicitat anularea dispoziţiei din 14 februarie 2007 emisă de pârâtul M.I.R.A. privind sancţionarea sa disciplinară cu trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, respectiv ofiţer specialist şi a dispoziţiei din 14 februarie 2007 prin care s-a dispus reţinerea pe statul de plată a sumei de bani corespunzătoare sancţiunii aplicate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că măsura de sancţionare disciplinară a sa este nelegală şi netemeinică, întrucât sancţiunea aplicată nu este prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi nici de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
Reclamantul a invocat nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare pentru încălcarea dispoziţiilor art. 35 din HG nr. 1210/2003, susţinând că în faţa comisiei de disciplină nu a fost asigurat dreptul de apărare prin asistarea sa de către un avocat, că nu i s-au pus la dispoziţie toate documentele din dosarul cauzei şi că după aplicarea sancţiunii, au apărut documente noi, cum ar fi Raportul corpului de control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie 2007.
În susţinerea acţiunii, s-a invocat şi excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 400 din 29 octombrie 2004 emis de ministrul administraţiei şi internelor cu privire la regimul disciplinar al personalului din minister, cu motivarea că acest ordin intern şi nepublicat în M. Of. al României nu este aplicabil poliţiştilor, care fiind funcţionari publici, sunt supuşi statutului funcţionarului public cuprins în Legea nr. 188/1999.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1285 din 16 mai 2007, prin care a respins ca nefondate excepţia de nelegalitate şi acţiunea formulată de reclamant.
Hotărând astfel, Instanţa de Fond a considerat că Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004 a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepţie, corespunde normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, fiind emis în baza art. 59 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Cu privire la răspunderea disciplinară a poliţiştilor, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 care prevăd că sunt aplicabile actele normative privind funcţionarul public numai dacă nu este o altă reglementare în legislaţia specifică poliţistului.
Susţinerile formulate de reclamant pe fondul cauzei au fost respinse ca neîntemeiate, cu motivarea că HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea consiliilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice nu se aplică în cazul poliţiştilor, care sunt funcţionari publici cu statut special.
Instanţa de Fond a reţinut că procedura specială de stabilire a răspunderii disciplinare a poliţiştilor a fost aplicată în mod legal cu ocazia întocmirii celor două dispoziţii contestate de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării ca nelegale a celor două dispoziţii întocmite de ministerul pârât.
Recurentul a susţinut că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată că a fost respectată procedura de aplicare a sancţiunii disciplinare, deşi a arătat că au fost încălcate prevederile art. 65 alin. (1), (5) şi (6) din Ordinul nr. 400 din 29 octombrie 2004 şi că nu au fost luate în considerare cauzele şi consecinţele abaterii, împrejurările în care a fost săvârşită, caracterul şi gravitatea faptelor, gradul de vinovăţie, activitatea anterioară şi conduita adoptată în perioada cercetării disciplinare.
De asemenea, s-a arătat că Instanţa de Fond nu a verificat dacă abaterea disciplinară a fost săvârşită şi nu a solicitat autorităţii intimate să depună dispoziţia din 14 februarie 2007, care reprezenta o probă esenţială. Recurentul a invocat incompatibilitatea şi incompetenţa membrilor comisiei de disciplină şi a arătat că au fost avute în vedere documente care nu i s-au prezentat sau care sunt ulterioare sancţionării sale, cum ar fi Raportul corpului de control al ministrului nr. 113261 din 26 februarie 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea Instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Hotărârea pronunţată în cauză nu corespunde acestor prevederi legale, întrucât Instanţa de Fond nu a motivat soluţia de respingere a acţiunii în anulare formulată de recurentul - reclamant.
Reţinând că nu sunt aplicabile prevederile HG nr. 1210/2003 în cazul poliţiştilor care sunt funcţionari publici cu statut special, Instanţa de Fond nu a stabilit cadrul legal pentru răspunderea disciplinară a recurentului - reclamant şi nu a verificat respectarea procedurii privind cercetarea şi sancţionarea abaterii disciplinare.
Astfel, se constată că Instanţa de Fond nu a analizat apărările din acţiune şi care au fost reiterate în recurs cu privire la inexistenţa abaterii disciplinare, a vinovăţiei şi a temeiului legal pentru aplicarea sancţiunii, precum şi cu privire la încălcarea procedurii de către consiliul de disciplină.
În consecinţă, hotărârea atacată nu cuprinde considerentele de fapt şi de drept pentru care Instanţa de Fond a respins acţiunea în anulare şi în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc. civ., se va dispune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 1285 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3561/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3578/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
