ICCJ. Decizia nr. 3582/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3582/2007
Dosar nr. 9905/2/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.N.E.L.E.B. SA, sucursala D.F.E.E. Arad (denumită în continuare E.N.E.L. – S.D.F.E.E. Arad) a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi E.O.R. Arad - P.O. Sebeş, solicitând anularea Deciziei nr. 482 din 12 aprilie 2005, prin care primul pârât a dispus retrocedarea în favoarea celui de-al doilea pârât a imobilului, format din construcţie şi teren aferent, situat în oraşul Sebeş, judeţul Arad.
În esenţă, reclamanta susţine că Decizia pe care o contestă este nelegală, întrucât societatea are un drept de proprietate asupra construcţiei, în baza art. 5, 19, 20 şi urm. din Legea nr. 15/1990, şi un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 mai 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 405 din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 112 din 24 aprilie2007, a respins acţiunea reclamantei E.N.E.L. – S.D.F.E.E. Arad, ca tardiv formulată.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că reclamanta a luat cunoştinţă de Decizia pe care o contestă la data de 3 mai 2006 când, în Dosarul nr. 2572/2006 al Tribunalului Arad, în care avea calitatea de reclamantă, P.O.R. Sebeş prin E.O.R. Arad, pârâtă în prezentul litigiu, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu invocând Decizia nr. 482 din 12 aprilie 2005 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Or, conform ştampilei de pe plicul în care reclamanta a expediat cererea de chemare în judecată, acţiunea a fost formulată la data de 2 noiembrie 2006, cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, în care pot fi atacate la Instanţa de contencios administrativ deciziile emise de Comisia specială de retrocedare.
Împotriva sentinţei civile nr. 112 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T. Arad, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că în mod eronat Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia de necompetenţă teritorială invocată la termenul de judecată din data de 7 februarie 2007, în condiţiile în care norma de competenţă teritorială prevăzută de art. 10 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 din materia contenciosului administrativ este instituită în favoarea reclamantului, în sensul că dacă acesta a optat pentru Instanţa de la sediul pârâtului (în speţă Curtea de Apel Bucureşti ca primă Instanţă competentă teritorial) nu se mai poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială.
Or, a arătat recurenta, competenţa teritorială a fost determinată de reclamantă în baza art. 10 pct. 3 din Legea nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Timişoara în considerentele referitoare la excepţia de necompetenţă nu trebuia să reţină prevederile OUG nr. 94/2000, ci pe cele ale art. 10 pct. 3 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, recurenta a precizat că în mod greşit Instanţa de Fond a admis excepţia de tardivitate a acţiunii introductive de instanţă, datorită erorii în care s-a aflat cu privire la interpretarea actului juridic dedus judecăţii. În concret, s-a subliniat de către recurentă că la data introducerii acţiuni în anulare actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil prin efectul admiterii cererii de intabulare, astfel că nulitatea actului intrat în circuitul civil poate fi cerută oricând, neavând nici o relevanţă că în cursul altui proces s-a luat la cunoştinţă de existenţa actului, o asemenea luare la cunoştinţă neechivalând cu o comunicare în sensul OUG nr. 94/2000 republicată şi modificată.
Intimatele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi P.O.R. Sebeş din cadrul E.O.R. Arad, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect, în raport de prevederile art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000, republicată, a fost respinsă ca tardivă acţiunea reclamantei, de către Instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Timişoara în raza teritorială a căreia se afla imobilul retrocedat.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) fraza 1 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ cu caracter special şi derogatoriu de la prevederile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la Instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Or, în cauză, imobilul solicitat de P.O. Sebeş, prin E.O.R. Arad, se află situat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, astfel că această Instanţă de contencios administrativ este exclusiv competenţă material şi teritorial pentru soluţionarea litigiului în primă Instanţă. Nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ce reglementează competenţa teritorială alternativă, în favoarea Instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului sau de la domiciliul sau sediul pârâtului, aplicându-se cu prioritate dispoziţiile cu caracter special ale OUG nr. 94/2000, ce prevăd competenţa teritorială exclusivă, de ordine publică, a Instanţei de contencios administrativ în a cărei circumscripţie se află sediul imobilului solicitat spre restituire.
Cât priveşte motivul de recurs referitor la greşita respingere a acţiunii în contencios administrativ, urmare admiterii excepţiei de tardivitate a introducerii cererii de chemare în judecată, se reţine că şi acesta este neîntemeiat, în condiţiile în care s-a probat în cauză că reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul Deciziei nr. 482 din 12 aprilie 2005 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România – prin care s-a dispus retrocedarea imobilului (construcţie şi teren aferent) situat la adresa din oraş Sebeş, judeţul Arad în favoarea P.O. Sebeş prin E.O.R. Arad, la data de 3 mai 2006, iar acţiunea în contencios administrativ a fost formulată la 2 noiembrie 2006, mult peste termenul de 30 de zile, avut în vedere de art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În cauză, reclamanta - recurentă are calitatea de terţ în raport de actul administrativ atacat, astfel că nu se impunea comunicarea, iar termenul pentru formularea acţiunii în contencios administrativ, prevăzut de legea specială şi operabil indiferent de împrejurarea intrării în circuitul civil, prin intabulare, a deciziei atacate, începe să curgă din momentul în care partea a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ pretins vătămător.
Pe de altă parte, se observă că soluţia respingerii acţiunii în contencios administrativ ca tardiv formulată se impunea şi în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data introducerii şi soluţionării cererii, care prevedeau că introducerea unei acţiuni în contencios administrativ nu poate avea loc mai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate şi că, pe cale de consecinţă, sentinţa atacată este legală, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T. Arad împotriva sentinţei civile nr. 112 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.N.E.L.D.B. SA – U.T. Arad împotriva sentinţei civile nr. 112 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3579/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3584/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
