ICCJ. Decizia nr. 3586/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3586/2007
Dosar nr. 10909/54/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulatăde reclamanta SC C. SA Dolj în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. (în prezent M.E.F.) – A.N.A.F., D.G.F.P. Dolj şi D.G.A.F.M.C, a dispus anularea Deciziei nr. 81 din 29 aprilie 2005 şi a Deciziei de impunere nr. 1042/2005 emise de pârâte şi a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând T.V.A., dobândă şi penalităţi.
În motivarea sentinţei pronunţate, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Decizia nr. 81 din 29 aprilie 2005 emisă de A.N.A.F. a fost respinsă contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 1042 din 11 februarie 2005 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite la inspecţia fiscală, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat la 10 februarie 2005 de către organele de inspecţie fiscală ale Serviciului de control fiscal mari contribuabili, prin care s-a stabilit în sarcina societăţii obligaţia de plată a sumei de 9.527.230.305 lei, reprezentând: TVA - 6 069.846.015 lei, dobânzi - 2.698.653.538 lei şi penalităţi de întârziere - 758.730.752 lei.
Instanţa de Fond a reţinut că reclamanta a achiziţionat instalaţii de irigat prin acordarea unei alocaţii bugetare, în temeiul Ordinului M.A.A.P. nr. 117 din 15 martie 2002, în procent de 70 % din valoarea bunurilor, inclusiv TVA, respectiv suma de 64.753.039.578 lei, iar restul de 30 % a fost achitat de societate.
Urmare a achiziţionării instalaţiilor de irigat ce au făcut obiectul cererilor de acordare a alocaţiilor bugetare, societatea a înregistrat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 11.759.859.884 lei, din care suma de 7.298.989.547 lei era aferentă alocaţiei bugetare corespunzătoare procentului de 70% din preţul instalaţiilor.
A mai reţinut Curtea de Apel că, în perioada iunie - decembrie 2002, din suma reprezentând TVA dedusă, societatea a efectuat plăţi în sumă de 6.069.846.015 lei aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii, iar diferenţa în sumă de 1.229.143.532 lei a fost virată la bugetul de stat cu O.P. din 31 ianuarie 2003.
Curtea de Apel a respins ca neîntemeiate susţinerile pârâtelor în sensul că TVA (7.298.989.547 lei) înregistrată de societate ulterior achiziţionării instalaţiilor ca taxă aferentă alocaţiilor bugetare nu mai putea fi utilizată pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii, ci trebuia virată la bugetul de stat la încheierea exerciţiului financiar, reţinând, în esenţă, că pârâtele au recunoscut legalitatea operaţiunii de deducere a TVA aferent alocaţiei bugetare, iar operaţiunile efectuate de reclamantă sunt permise de prevederile art. 4 din Decizia ministrului finanţelor publice nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind taxa pe valoarea adăugată, în sensul că sumele deduse puteau fi utilizate pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii.
Totodată, Instanţa de Fond a reţinut că, la încheierea exerciţiului financiar, reclamanta a virat sumele deduse şi neutilizate la bugetul de stat în cuantum de 1.229.143.532 lei cu O.P. nr. 85 din 31 ianuarie 2003, fiind respectate şi în această privinţă dispoziţiile Deciziei nr. 7/2002.
În concluzie, Curtea de Apel a mai constatat că aceleaşi aspecte au fost reţinute şi în expertiza contabilă întocmită în dosarul cauzei, expertiză însuşită şi de părţile în litigiu, inclusiv de pârâtele care nu au formulat nici un fel de obiecţiuni.
Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curţii ce Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs D.G.F.P. a Judeţului Dolj în nume propriu şi pentru A.N.A.F. şi D.G.A.M.C., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea sentinţei Instanţei de Fond în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei şi a menţinerii actelor administrative contestate.
S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii, Instanţa de Fond reţinând în mod eronat că organele de specialitate ar fi considerat că TVA - ul aferent sumei alocate de către stat nu ar fi TVA - ul deductibil.
Dimpotrivă, s-a arătat, deoarece alocaţiile bugetare au inclus şi TVA aferent, iar acestea au fost utilizate în totalitate pentru achitarea furnizorilor de instalaţii agricole, se ajunge la concluzia firească că societatea a utilizat deja TVA aferent alocaţiei primite pentru plăţi aferente obiectivului de investiţii pentru care a fost primită aceasta alocaţie. În aceste condiţii, TVA - ul este deductibil, dar nu mai putea fi folosit la plata aceluiaşi obiectiv de investiţii.
Eroarea apăruta în folosirea acestor subvenţii de la stat i se datorează în totalitate reclamantei care, în momentul în care a solicitat subvenţia trebuia să aibă în vedere faptul ca aceasta suma nu trebuia să cuprindă şi TVA - ul. S-a precizat că din adresa din 21 ianuarie 2005 rezultă foarte clar ca în alocaţia bugetară virată la cei doi furnizori de utilaje este inclus si TVA - ul, astfel că era evident ca TVA - ul fusese odată folosit la plata obiectivului respectiv de investiţii si în consecinţă nu mai putea fi folosit şi a doua oară.
Intimata SC C. SA Dolj, prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului, pe motivul nerespectării prevederilor art. 302 indice 1 lit. a) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 302 indice 1 lit. b) din acelaşi act normativ, precizându-se că deşi recurenta a formulat recurs împotriva „sentinţei nr. 39 din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 10909/54/2005, în realitate, în dosarul indicat de recurentă a fost pronunţată o altă sentinţă, respectiv sentinţa nr. 39 din 08 februarie 2007, şi nicidecum din data indicată de D.G.F.P., respectiv, 21 noiembrie 2006.
De asemenea, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că probele administrate în cauză (expertiza, înscrisuri) au confirmat că reclamanta a respectat prevederile legii, reutilizând suma dedusă pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii, astfel că în mod corect prin sentinţa atacată s-a admis contestaţia şi s-a anulat Decizia nr. 81 din 29 aprilie 2005, emisă de A.N.A.F., precum si Decizia de impunere nr. 1042 din 11 februarie 2005.
În cauză, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata SC C. SA Dolj, şi ca nefondat recursul declarat de Direcţia generală a finanţelor publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru A.N.A.F. şi D.G.A.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează.
Împrejurarea că recurenta nu a indicat în cererea de recurs, în condiţiile art. 302 indice 1 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., elementele referitoare la numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, Cod fiscal şi contul bancar, nu atrage sancţiunea nulităţii recursului, întrucât aceste elemente nu au un caracter esenţial, se află la dosarul Instanţei de Fond, iar lipsa lor din cererea de recurs nu a pricinuit intimatei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea cererii de declarare a căii de atac.
De asemenea, nu se poate dispune nici anularea recursului pe temeiul nerespectării prevederilor art. 302 indice 1 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind indicate prin cererea de recurs elementele esenţiale de identificare a hotărârii ce se atacă, respectiv numărul sentinţei şi dosarul în care a fost pronunţată, astfel că indicarea eronată a datei pronunţării nu este relevantă.
Sub aspectul fondului recursului, se reţine că în mod corect Instanţa de Fond, pe temeiul Deciziei nr. 7 din 19 decembrie 2002 pentru aprobarea soluţiilor referitoare la aplicarea unor prevederi privind TVA emisă de M.F.P. pentru aplicarea unitară a prevederilor unor articole din OUG nr. 17/2000, modificată prin Legea nr. 547/2001 şi nr. 345/2002 privind TVA, a dispus anularea actelor administrative atacate şi exonerarea reclamantei de plata sumei de 9.527.230.305 lei reprezentând TVA, dobândă şi penalităţi, întrucât TVA în sumă de 7.298.989.547 lei înregistrată de societate ulterior achiziţiei de instalaţii de irigat prin acordarea unei alocaţii bugetare în procent de 70% din valoarea bunurilor a fost legal utilizată pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii pentru care s-au primit alocaţiile.
Reclamanta, la încheierea exerciţiului financiar, cu respectarea prevederilor legale, a virat sumele deduse şi neutilizate, în cuantum de 1.229.143.532 lei, la bugetul de stat, cu O.P. din 31 ianuarie 2003.
În raport de cele mai sus arătate, apreciind că este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată şi că sunt neîntemeiate şi motivele de recurs formulate în cauză, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea excepţiei nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru A.N.A.F. şi D.G.A.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată.
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Dolj în nume propriu şi pentru A.N.A.F. şi D.G.A.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3591/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
